„Dureri de creștere” sau artrită juvenilă? Semnele care ar trebui să îi trimită pe părinți la medic

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Artrita este asociată de obicei cu vârsta adultă, însă inflamația articulațiilor poate apărea și în copilărie. Când durerile, rigiditatea sau umflarea articulațiilor persistă, iar copilul începe să evite activități pe care înainte le făcea fără probleme, simptomele nu ar trebui puse automat pe seama „durerilor de creștere”.

Una dintre afecțiunile care trebuie luate în calcul este artrita idiopatică juvenilă, cea mai frecventă formă de artrită cronică întâlnită la copii. Boala poate afecta nu doar articulațiile, ci și mobilitatea, participarea la activitățile de la școală, somnul și starea emoțională a copilului.

Ce este artrita idiopatică juvenilă

Artrita idiopatică juvenilă este definită prin apariția artritei înainte de vârsta de 16 ani, cu inflamație articulară care persistă cel puțin șase săptămâni. Termenul „idiopatică” arată că nu există o singură cauză cunoscută a bolii. Specialiștii consideră că apariția acesteia este rezultatul unei interacțiuni complexe între predispoziția genetică și anumiți factori de mediu. Sistemul imunitar devine hiperactiv și întreține un proces inflamator care poate afecta articulațiile și, în funcție de forma bolii, și alte organe.

Recomandări

De ce apar ticuri sau gesturi repetitive în perioadele de stres școlar

De ce un copil poate părea „neascultător” exact după ce începe școala

Nu există o singură formă de artrită juvenilă. Afecțiunea cuprinde mai multe tipuri, printre care formele oligoarticulară și poliarticulară, artrita asociată entezitei, artrita psoriazică și forma sistemică. În unele cazuri sunt afectate doar câteva articulații, în timp ce alți copii pot dezvolta inflamație la nivelul mai multor articulații. Forma sistemică poate fi însoțită și de simptome generale, precum febră sau erupții cutanate.

Important: artrita juvenilă nu apare pentru că un copil face prea mult sport, mănâncă nesănătos sau s-a lovit la o articulație. O accidentare poate provoca durere, însă nu explică persistența unei inflamații articulare.

Citește și: 3 din 4 elevi spun că îi doare spatele. Peste 90% au obiceiuri care le pot afecta postura

Șchiopătatul poate fi unul dintre primele semne

Copiii nu descriu întotdeauna simptomele la fel de clar ca adulții. Un copil mai mic poate să nu spună că are rigiditate la nivelul genunchiului sau al gleznei. În schimb, părinții pot observa că începe să șchiopăteze după ce se ridică din pat, evită scările sau are nevoie de mai mult timp pentru a se pune în mișcare dimineața.

Printre semnele care ar trebui urmărite se numără:

• durerea sau sensibilitatea persistentă a articulațiilor;
• articulații umflate sau mai calde decât în mod normal;
• rigiditate matinală, în special dacă durează mai mult de 30 de minute;
  șchiopătat;
• dificultatea de a îndoi sau întinde o articulație;
• oboseală și energie redusă;
• scăderea capacității de a participa la activități fizice;
• febră inexplicabilă;
• erupții cutanate, în anumite forme ale bolii.

Un episod izolat de durere după sport sau după o căzătură nu înseamnă automat că un copil are artrită. Însă atunci când simptomele se repetă sau persistă, este indicată o evaluare medicală.

Artrita juvenilă poate afecta și ochii

Un aspect mai puțin cunoscut este faptul că anumite forme de artrită juvenilă pot fi asociate cu uveita, o inflamație în interiorul ochiului. Problema este că uveita poate să nu provoace simptome evidente. Copilul poate să nu acuze durere, roșeață sau probleme de vedere, deși inflamația este prezentă. Netratată, aceasta poate afecta vederea. Din acest motiv, copiii cu anumite forme de artrită juvenilă pot avea nevoie de controale oftalmologice periodice, chiar dacă nu prezintă simptome la nivelul ochilor.

Inflamația persistentă poate avea consecințe și asupra creșterii. În formele severe sau insuficient controlate, boala poate afecta dezvoltarea normală, însă controlul inflamației poate permite recuperarea ritmului de creștere.

Nu există un singur test care să confirme boala

Diagnosticul artritei juvenile poate fi dificil, tocmai pentru că nu există o analiză de sânge care să ofere singură răspunsul.

Medicul analizează istoricul copilului, simptomele și aspectul articulațiilor. Analizele de sânge pot evidenția inflamația sau anumite tipuri de anticorpi, iar investigațiile imagistice pot ajuta la evaluarea articulațiilor și la excluderea altor cauze.

În același timp, medicii trebuie să ia în calcul și alte afecțiuni care pot produce durere, rigiditate sau umflare articulară, inclusiv infecții și traumatisme.

Evaluarea de către un reumatolog pediatru poate fi importantă atunci când simptomele ridică suspiciunea unei boli inflamatorii.

Diagnosticul pus la timp este foarte important

Scopul tratamentului nu este doar eliminarea durerii. Medicii urmăresc să reducă inflamația înainte ca aceasta să producă leziuni permanente, să păstreze mobilitatea articulațiilor și să permită copilului să se dezvolte și să participe cât mai normal la viața de zi cu zi. În funcție de forma și severitatea bolii, tratamentul poate include medicamente antiinflamatoare, medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD), terapii biologice și, în anumite situații, corticosteroizi.

Tratamentul este individualizat, iar schema potrivită pentru un copil nu este neapărat potrivită pentru altul.

Alimentația echilibrată și activitatea fizică adaptată rămân importante pentru sănătatea generală, însă nu există o dietă specială care să vindece artrita juvenilă și nici modificările stilului de viață nu înlocuiesc tratamentul medical.

Copilul nu trebuie definit de boală

Artrita juvenilă poate avea un impact care depășește simptomele fizice. Un copil poate lipsi de la școală pentru consultații, poate avea dificultăți la orele de sport sau poate evita anumite activități pentru că îl dor articulațiile. În perioadele în care boala este activă, mici adaptări la școală pot face diferența: pauze pentru mișcare și întindere, mai mult timp pentru deplasarea între clase, un loc mai confortabil în clasă sau adaptarea activităților sportive.

Sprijinul familiei este la fel de important. Copilul trebuie încurajat să vorbească despre ceea ce simte, fără ca boala să devină centrul fiecărei conversații.

Deși artrita juvenilă nu are în prezent un tratament care să garanteze vindecarea tuturor pacienților, mulți copii pot ajunge în remisie, adică într-o perioadă în care boala devine inactivă sau simptomele sunt minime. Unii pot ajunge să nu mai aibă nevoie de tratament, în timp ce alții necesită monitorizare și tratament pe termen lung.

Tocmai de aceea, rigiditatea matinală repetată, articulațiile umflate, șchiopătatul sau durerea inexplicabilă care persistă nu ar trebui ignorate. Cu cât inflamația este identificată și controlată mai devreme, cu atât cresc șansele ca boala să fie ținută sub control și copilul să își continue cât mai normal activitățile.

Foto: shutterstock

Sursă: https://www.niams.nih.gov/health-topics/juvenile-arthritis/diagnosis-treatment-and-steps-to-take