De ce copiii cer exact lucrurile pe care tocmai le-ai interzis? Ce se întâmplă în creierul lor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Nu ai voie!” Și, în secunda următoare, copilul pare să-și dorească acel lucru mai mult ca niciodată.

Comportamentul poate fi frustrant pentru părinți, însă nu înseamnă neapărat că cel mic vrea să îi provoace intenționat. Creierul copilului este încă în proces de dezvoltare, iar controlul impulsurilor și înțelegerea consecințelor nu sunt la nivelul unui adult.

De ce „nu” poate face lucrul mai interesant?

Atunci când îi spui unui copil că nu are voie să facă ceva, îi atragi automat atenția asupra acelui lucru.

Recomandări

De ce încep copiii să mintă? Psihologii explică motivele din spatele acestui comportament și cum ar…

Lucruri pe care copiii le observă la părinți, chiar dacă aceștia cred că nu îi văd.…

Un obiect ascuns, o activitate interzisă sau un lucru pe care părintele îl refuză poate deveni mai interesant tocmai pentru că este inaccesibil.

Este o reacție întâlnită și la adulți, însă la copii poate fi mai evidentă.

Copilul testează și limitele

O parte importantă a dezvoltării copilului este descoperirea limitelor.

„Ce se întâmplă dacă fac asta?”

„Dar dacă mai cer o dată?”

„Dar dacă mama spune nu și eu insist?”

Prin astfel de comportamente, copilul învață care sunt regulile și cât de stabile sunt acestea.

De aceea, reacția părintelui contează foarte mult.

Nevoia de autonomie este puternică

Pe măsură ce cresc, copiii își doresc să decidă singuri tot mai multe lucruri.

Când aud constant „nu”, pot simți că libertatea lor este limitată și pot încerca să recâștige controlul.

Uneori, ceea ce pare o simplă încăpățânare este, de fapt, o formă de căutare a autonomiei.

Ce poate face părintele?

În loc să repete de multe ori „nu”, este util să explice simplu motivul limitei și, când este posibil, să ofere o alternativă.

De exemplu:

„Nu poți mânca acum ciocolată, dar poți alege între măr și banană.”

Astfel, limita rămâne, dar copilul primește și sentimentul că are un anumit control.

Nu transforma fiecare „nu” într-o negociere

Limitele trebuie să fie clare și consecvente.

Dacă părintele spune „nu”, iar după zece minute de plâns și insistențe spune „bine”, copilul poate învăța că insistența schimbă regula.

Nu este nevoie de pedepse dure. Uneori, un ton calm și o regulă repetată consecvent sunt mai eficiente.

Curiozitatea nu este dușmanul

Faptul că un copil insistă asupra unui lucru interzis poate fi obositor, dar este și o parte normală a dezvoltării.

Copilul învață prin explorare, testare și observarea reacțiilor adulților.

Rolul părintelui nu este să elimine curiozitatea, ci să îi ofere limite sigure în interiorul cărora copilul să poată explora.

FOTO: Shutterstock