De ce bebelușii împart mâncarea cu cei din jur?

Știați că cei mici împart mâncarea cu cei din jur, chiar dacă nu îi cunosc? De fapt, cu toții suntem învățați de mici să împărțim mâncarea cu cei din jur. Atât în societățile de vânători-culegători, cât și în societățile industrializate, există acte de caritate și instituții care să le ofere oamenilor nevoiași hrană, chiar și atunci când este puțină și donatorul are nevoie el însuși. Indiferent de cultură, caz sau societate, suntem învățați cu acest obicei. Dar, oare, ce spune acest lucru despre noi ca oameni?

Un studiu spune că beblușii împart mâncarea

Se pare că și sugarii fac asta. S-a stabilit că micuții împart mâncarea în mod echitabil în funcție de persoana cu care interacționează. Într-un studiu din Leipzig, copiilor de trei ani li s-a prezentat o sarcină în care trebuia să împartă o cantitate inegală de dulciuri aflate pe o tavă. Dacă pe o parte a tăvii se aflau cinci jeleuri și pe cealaltă parte doar unul singur, copiii ar fi trebuit să împartă deliciile astfel încât toată lumea să obțină aceeași cantitate, fix ceea ce au și făcut.

Într-un studiu foarte recent, s-a dovedit cum copiii de până la un an și jumătate împart  mâncarea cu străinii. Copiii testați au fost martorii unui experimentator care a pus mâna pe un un fruct dorit, lăsându-l ulterior în mod „accidental” la îndemână. Când experimentatorul a încercat să ajungă la fruct, cu brațul întins, micuții i-au dat fructul, în mod surprinzător, chiar dacă le era foame.

Recomandări

Cele mai bune articole de îmbrăcăminte în care să dormi, conform experților

Tragica poveste a gemenei siameze care a trăit lângă sora ei moartă

Ce se întâmplă când vine vorba despre animale?

Este bine cunoscut faptul că animalele carnivore, cum ar fi lupii sau suricatele, le asigură descendenților lor hrană. Acesta este probabil un comportament înnăscut care poate fi explicat prin selectarea rudelor. Dar cum rămâne cu partajarea mâncării față de membrii grupului neînrudiți sau cu străinii? Împărțirea alimentelor este acea situație în care cel care deține resursele arată toleranță și permite altui animal să consume o parte din mâncarea sa, deși are capacitatea de a lupta și de a încerca să-și păstreze toată mâncarea. Cimpanzeii, de exemplu, împart mâncarea unii cu alții. Cu toate acestea, în comparație cu oamenii, există o diferență în ceea ce privește cu cine, de ce și cum o fac (de obicei nu în mod activ și nu în mod echitabil). Când cimpanzeii vânează, nu numai vânătorii primesc porțiuni din carne, ci și cei din jur. Astfel, cimpanzeii împart în mod independent efortul pe care fiecare individ l-a investit în vânătoarea cooperativă.

Se pare că cimpanzeii împart hrana din trei motive: pentru a evita hărțuirea cerșetorilor, pentru a spori bunăstarea membrilor grupului de care sunt strâns legați și pentru a consolida relațiile sociale cu partenerii favorizați. Oamenii de știință au descris împărțirea hranei la cimpanzei sub forma unui proces pasiv de renunțare selectivă și au subliniat că predarea voluntară a alimentelor este practic absentă. Cel mai bun mod de a descrie acest lucru este „furtul” tolerat.

Deci, de ce bebelușii în vârstă de un an și jumătate le oferă mâncarea străinilor atunci când alte animale sunt mai selective în ceea ce privește împărțitul hranei? Acest tip special de partajare a alimentelor este probabil unic pentru oameni. Dar, din punct de vedere evolutiv, care este sensul?

Angajarea într-un astfel de proces este costisitoare, deoarece reduce aportul caloric al celui care oferă. Oamenii de știință evolutivi au explicat astfel împărțirea hranei la oameni: oferind hrană străinilor, indivizii pot promova parteneriatul și coeziunea grupului, ajutând astfel speciile să supraviețuiască în mediul dinamic al adaptării evolutive. Ceea ce ar putea înseamna, pe scurt, că pentru om este mai important să relaționeze decât să-și asigure hrana! Fapt ce ne duce cu gândul la nevoile de bază ale omului. Și, se pare că ceea ce ne diferențiază de celelalte mamifere este nevoia de apartenență la un grup, la o comunitate!