Cum să nu mai țipăm la copii

Cum să nu mai țipăm la copii! Orice părinte ar vrea să știe răspunsul simplu la această provocare majoră! Mai ales că nu cred că e vreun părinte care să nu fi țipat măcar o dată la copil și, apoi, să nu fi regretat. Cu toate acestea, nu este deloc de condamnat. Copiii pot fi o adevărată provocare, mai ales atunci când în viața noastră mai sunt multe altele: job, relație și tot felul de situații neprevăzute. Așa că e omenește ca, uneori, să reacționăm și într-un mod mai puțin dezirabil.

Cum putem face să scăpăm de acest obicei toxic?

Laura Markham, psiholog și autorul cărții “Părinți liniștiți, copii fericiți” spune că e foarte important să-i dăm un nou mesaj creierului: să rupem tiparul. Atunci când suntem obosiți și ne mai provoacă și copilul, avem tendința să începem să țipăm. Dar facem asta, pentru că, mai mult ca sigur asta s-a întâmplat în copilăria noastră. Ori, creierul nu face altceva decât să acceseze acele amintiri, să “ne ajute” să intrăm în acel tipar cu care am fost obișnuiți în copilărie. Ori, dacă s-a țipat la noi, și noi vom face acest lucru copiilor noștri. Pentru că, dacă nu conștientizăm că nu este în regulă ce facem, perpetuăm, practic, un tipar transgenerațional. Și copilul nostru când va avea copii, va reproduce același mijloc de comunicare, din păcate.

Recomandări

(P) Fără plâns, încă din prima lună. Secretul? Suzete pentru bebeluși, bine alese

Constipația la copii: trucuri care te scapă de vizita la medic

Pentru a întrerupe acest tipar, de fiecare dată când ne vine să țipăm la copiii noștri sau când ne surprindem că ridicăm vocea, putem respira profund de câteva ori, astfel încât să conștientizăm că suntem la un pas de a țipa la copii. Și, conștientizând ce suntem pe cale să facem, să ne oprim din a țipa. Dacă vom face acest de lucru de câteva ori la rând, astfel, creierul nostru începe să integreze informația și să înțeleagă că acesta este noul nostru mod de a reacționa: calm și pacifist. Iată câteva mici trucuri care te vor ajuta atunci când te simți copleșită de provocări să reacționezi echilibrat și să nu mai intri în tiparul de a țipa.

Creirul copiilor e diferit de creierul adulților

Da, copiii îți dau de furcă, știm. Nu vin atunci când le spui că masa este gata, nu își spală vasele, uită TV-ul pornit, uită să își pună hainele la spălat. Sau, dacă e vorba de copii mai mici, zici că intenționat, atunci când ați întârziat la școală, se îmbracă cu încetinitorul. Când ești contra cronometru, ai putea crede că o face intenționat. Însă, e important să înțelegi că cel mic are un alt ritm decât ritmul tău, că creierul lui nu e încă pregătit să efectueze o sarcină așa cum ai vrea tu. Că, fiind încă în dezvoltare, creierul nu poate procesa informația cu rapiditatea și complexitatea cu care o faci tu, ca adult. Așa că, în loc să te răstești la ei de fiecare dată când fac ceva minor, dar care totuși te enervează, încearcă să le repeți informația pe un ton calm. Această strategie va da naștere unui efect de bumerang și practic, dacă tu le vorbești pe un ton calm, la fel îți vor răspunde și ei.

Nu-ți vărsa furia pe cei din jur

De multe ori, furia noastră este strict a noastră. Dacă noi nu ne descurcăm cu propriile noastre bagaje emoționale, nu putem avea pretenția să o facă cei mici. În loc să îți verși furia pe copii pentru starea proastă în care tu te afli, încearcă să faci ceva pentru tine. Ia o pauză scurtă de 5-10 minute și încearcă să meditezi, să te plimbi, să bei un pahar cu apă sau pur și simplu să te concentrezi pe respirație până când simți că te liniștești ușor-ușor. Astfel, nu vei mai intra în tiparul de a “te răcori’ țipând la copii care, poate, chiar nu au nicio vină.

Găsește-ți o ancoră

O ancoră poate însemna o frază sau un cuvânt care să te scoată din furia în care ești pe cale să intri și să te ancoreze în realitate. Practic, atunci când ești liniștit/ă, gândește-te la un cuvânt sau o frază care îți inspiră calm și armonie și încearcă să rămâi în moment, rostind de mai multe ori cuvintele alese. Astfel, ori de câte ori vei simți că ești pe cale să acționezi irațional, poți accesa ancora aleasă pentru a te liniști și a reveni cu picioarele pe pământ, înainte de a apuca să țipi și să te înfurii. Poți folosi propoziții precum “sunt calm/ă”, “sunt liniștit/ă”, “cerul senin mă liniștește” sau oricare lte cuvinte care ție îți inspiră liniște și armonie.

Reconectează-te cu copilul

Poate fi extrem de frustrant să îi comunici ceva copilului și să vezi că nu te ascultă, iar tendința este să ridici vocea, dar dr. Markham sugerează o strategie mai blândă: încearcă, în schimb, să te reconectezi cu copilul tău. Pune-te la nivelul lui (te poți așeza în genunchi sau poți sta pe vine), privește-l în ochi și încearcă să ai o discuție cu el despre ce anume îl deranjează șși care este motivul pentru care nu vrea să te asculte. O astfel de strategie va face minuni!

Află ce te înfurie

E nevoie să începi un proces de auocunoaștere, de introspecție, pentru a vedea ce anume îți cauzează stările de furie. Din moment ce afli care sunt trigger-ii extern ice îți declanșează această stare, va fi mult mai ușor să ții furia sub control. Atunci când identifici sursa și știi că ești pe cale să te enervezi și să ai reacții negative, poți apela cu ușurință la o metodă de a te calma chiar înainte să intri propriu-zis în acea stare toxică. Fii atentă la nevoile tale și la ceea ce îți transmite corpul; încearcă să te asculți și ai răbdare cu reacțiile tale. Poți respira, poți număra până la 10 sau te poți retrage 10 minute în camera. În timp, cu voință și răbdare, totul se va rezolva!