Cum convingem copiii să se îngrijească?

“Nu vreau să mă spăl, nu vreau să mă îmbrac cum vrei tu, nu vreau!” Aceste afirmaţii sunt puternice în copilărie şi devin şi mai şi în adolescenţă. Iar la vârsta de 14-18 ani se pot traduce şi prin interesul pentru relaţii sexuale cu persoane total nepotrivite. Deci ce-i de făcut din copilărie?
Cum convingem copiii să se îngrijească?

“Nu vreau să mă spăl, nu vreau să mă îmbrac cum vrei tu, nu vreau!” Aceste afirmaţii sunt puternice în copilărie şi devin şi mai şi în adolescenţă. Iar la vârsta de 14-18 ani se pot traduce şi prin interesul pentru relaţii sexuale cu persoane total nepotrivite. Deci ce-i de făcut din copilărie?

Din prima parte a copilăriei, lăsaţi micuţul să creadă că dorinţele lui sunt importante. Spre exemplu, într-o zi în care vrea să meargă într-un loc de joacă şi nu aveţi cum să ajungeţi acolo, îi comunicaţi: ”Astăzi vom merge doar la cumpărături, pentru că avem nevoie de mâncare.

Ştiu că îţi doreşti să ajungi la locul de joacă, dar vom planifica o ieşire săptămâna viitoare şi vom merge sigur. Dar acum eu am nevoie de ajutorul tău la cumpărături!”, este mesajul pe care trebuie să-l transmiteţi când cel mic are dorinţe arzătoare care nu pot fi îndeplinite pe loc.

În felul acesta, copilul percepe ideea că este important ceea ce îşi doreşte, ce gândeşte şi că este important în viaţa părinţilor lui. Aceasta reprezintă fundaţia prin care se construiesc respectul pentru propria fiinţă şi, secundar, cel pentru propriul corp.

Criticile mici fac copiii mari

În al doilea rând, încetaţi să-l criticaţi când face ceva din proprie iniţiativă, când, spre exemplu, alege o hăinuţă pe care o iubeşte şi pe care voi, părinţii, nu o mai consideraţi potrivită pentru ieşit în societate. Abţineţi-vă să îi spuneţi că această haină e veche, urâtă etc.

Dacă îl criticaţi pentru ceva ce evident preferă, va învăţa că nimic din ceea ce face nu e bine. Iar în adolescenţă, există riscul să-şi aleagă parteneri despre care ştie sigur că n-o să vă placă. Aceasta pentru că are sedimentată din copilărie ideea că oricum ceea ce face nu-i bine. Deci de ce să se mai ostenească să vă facă pe plac? Aceste lucruri ar trebui avute în vedere de către orice părinte.

Când sunteţi obosiţi, limitaţi contactul cu cei mici!

Şi revenim tot la un aspect psihologic. În timpul convieţuirii în aceeaşi casă, veţi fi de multe ori obosiţi, supăraţi, iar aceste stări sunt, până la urmă, normale. Şi în tot acest timp, când nu vă simţiţi în formă, cei mici îşi vor continua, firesc, activităţile zilnice.

Dacă sunt doi, se vor certa în ritmul lor şi vor face cam tot ceea ce vă irită. Şi atunci există riscul să nu vă menţineţi calmul şi să le spuneţi lucruri pe care, cel mai probabil, le veţi regreta imediat. Copiii nu ştiu însă ce înseamnă o zi grea la serviciu. Dacă se întâmplă să fie răciţi, vor avea în permanenţă pe cineva care să îi supravegheze.

Ei nu ştiu nici cum e să îţi fie rău şi să ai sarcini importante de îndeplinit. Aşadar, în momentele în care nu vă simţiţi bine, încercaţi, pe cât posibil, să scurtaţi timpul petrecut cu cei mici sau, mai simplu, să îi lăsaţi să facă ce vor. E o decizie corectă astfel încât să nu ajungeţi la discuţii pe care le veţi regreta imediat şi care se vor întipări în mintea celor mici pentru multă vreme.

Deci greşelile părinţilor în aceste momente pot fi grave şi ruinează respectul de sine al copiilor. 

Nu vorbiţi despre mâncare sănătoasă!

Să ne referim şi la alimentaţie ca parte a respectului pentru propriul corp. Ca să îi faceţi să-şi respecte nevoile corpului prin hrană sănătoasă, nu le ţineţi teorii lungi şi plictisitoare. Aşadar, nu încercaţi să ridicaţi în slăvi importanţa fructelor şi legumelor! Hrana sănătoasă este o alegere absolut firească, normală, nu vorbim despre ea ca despre ceva extraordinar.

E nevoie de cel puţin 20 de încercări de a le pune pe masă ceva bun nutriţional, fără a le indica însă că e vorba despre mâncare sănătoasă. Pur şi simplu, puneţi o salată pe masă, mâncaţi din ea şi cam atât. Nu faceţi şi poveşti.

La un moment dat, vor gusta şi, cel mai probabil, le va plăcea pentru că e normal să le placă, nu pentru că fac un lucru senzaţional. La fel se întâmplă cu o friptură la cuptor, cu o supă sau cu orice altceva pe care vreţi să-l oferiţi neapărat, dar vă e frică de respingere.

De la 3 ani, singur la duş

De la 3 ani, începeţi să trataţi copilul ca pe o persoană complet independentă. Respectul pentru propriul corp se construieşte şi în baie, la duş. Când trebuie să se spele, îi spuneţi că mai întâi se spală singur şi apoi veniţi să vedeţi cum se simt pe pielea lui nişte săpunuri noi pe care le-aţi cumpărat.

Cu alte cuvinte, îi sugeraţi ideea că este în stare să se spele, că  trebuie să facă acest lucru singur şi că e importantă igiena proprie. Ce faceţi voi este un fel de joacă sau de probare a unor cosmetice bune. Oricum, cât stă în baie, trebuie să îl supravegheaţi non-stop pentru că există multe pericole.

Una dintre cele mai bune metode de a-l monitoriza discret este să vă uitaţi în oglinda din baie şi să vă prefaceţi că vă demachiaţi, că vă pensaţi etc. În felul acesta, copilul se va simţi în siguranţă pentru că nu este singur, dar nici nu va fi stânjenit de prezenţa părintelui.

Respectul pentru propriul corp vine şi din petrecerea timpului în natură. Îi puteţi oferi o plimbare în pădure, la munte, la mare ca şi cum acest lucru ar fi cel mai normal cu putinţă şi nu exclusiv o activitate de vacanţă. În excursii, arătaţi-le pet-urile pe care le veţi găsi fără prea mare efort şi spuneţi-le că aceste recipiente vor dispărea abia în 200 de ani, adică pe vremea când nepoţii lor vor fi bătrâni.

Acasă, învăţaţi-i să recicleze. Spre exemplu, cartonul de la hârtia igienică poate fi transformat într-un avion cu mare uşurinţă. Iar dacă îi lipiţi 2 mingi de ping pong în capete, iar în interior introduceţi boabe de fasole, tocmai aţi realizat un instrument muzical. Beneficiul e triplu: copilul va învăţa să îşi folosească imaginaţia, să recicleze şi să respecte locul în care trăieşte.