Cum se depistează diabetul în funcţie de valorile glucozei din sânge

Nivelul crescut al glucozei în sânge sau hiperglicemia este o condiţie definitorie pentru diabetul zaharat. Deoarece în această afecţiune se pot dezvolta atât complicaţii acute (hiperglicemie/hipoglicemie) cu potenţial letal cât şi complicaţii cronice (boala coronariană, accident vascular cerebral, arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare), este important să înţelegem mecanismul de producere a acestei boli şi mai ales ce putem face pentru a depista şi monitoriza nivelul glucozei din sânge.
  • Publicat:
  • Actualizat:
Cum se depistează diabetul în funcţie de valorile glucozei din sânge

Nivelul crescut al glucozei în sânge sau hiperglicemia este o condiţie definitorie pentru diabetul zaharat. Deoarece în această afecţiune se pot dezvolta atât complicaţii acute (hiperglicemie/hipoglicemie) cu potenţial letal cât şi complicaţii cronice (boala coronariană, accident vascular cerebral, arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare), este important să înţelegem mecanismul de producere a acestei boli şi mai ales ce putem face pentru a depista şi monitoriza nivelul glucozei din sânge.

Glucoza reprezintă cea mai importanta sursă de energie a organismului şi provine în principal din alimente bogate în carbohidraţi. În urma procesului de digestie, este eliberată glucoza în sânge şi apoi transportată la nivelul celulelor pentru a fi utilizată în  metabolismul celular.

Exista doi hormoni importanţi pentru reglarea nivelului glucozei în sânge: glucagonul şi insulina.

Insulina este un hormon sintetizat de pancreas care are rolul de a transporta glucoza din sânge la nivel celular, pentru a fi utilizată ca sursă de energie şi creştere, având ca efect scăderea glucozei în sânge.

Ce se întâmplă în diabet?
Nivelul glucozei în sânge rămâne crescut deoarece procesul fiziologic de transfer al glucozei către celule este alterat, fie pentru că pancreasul nu produce suficientă insulină, fie pentru că celulele nu răspund la insulina produsă (prezintă rezistenţă la insulină).

Consecinţele sunt privarea celulelor organismului de sursa lor de energie şi afectarea unor organe sau ţesuturi (retină, rinichi, ţesut nervos) care sunt mai expuse fluxului sanguin, deci nivelului anormal(crescut) de glucoză.

Tipuri de diabet

Există două tipuri majore de diabet:
-diabetul de tip 1 care poate apărea la orice vârstă, dar îl întâlnim mai ales la copii, adolescenţi şi adulţi tineri. În acest tip, pancreasul nu produce insulină şi simptomele se dezvoltă în scurt timp (diabet insulino-dependent).

-diabetul de tip 2 reprezintă majoritatea cazurilor de diabet, apare la adulţi şi este cauzat de rezistenţa la insulină. Simptomele se dezvoltă lent astfel încât multe persoane cu nivel crescut al glucozei în sânge nu au nici un simptom.

– diabetul gestaţional este o formă de diabet care apare în timpul sarcinii la 2-5 % dintre femeile însărcinate, poate dispărea după naştere sau poate anunţa instalarea tipului 2 de diabet mai târziu în cursul vieţii.

Alte tipuri de diabet sunt date de defecte genetice în funcţionarea celulelor pancreatice producătoare de insulina, boli ale pancreasului exocrin (fibroza chistică) sau administrarea de medicamente.

Creşterea nivelului de glucoză în sânge dă simptome precum: vedere înceţoşată, sete excesivă, foame cu consum crescut de alimente, oboseală, urinări frecvente, scădere în greutate.

Teste de laborator utilizate în diagnosticare

Atât depistarea (screening-ul), diagnosticul cât şi monitorizarea diabetului zaharat se bazează pe determinarea prin metode de laborator a glucozei serice/plasmatice. Se pot recolta 4 tipuri de probe:

Glucoza plasmatică/serică determinată à jeun sau bazală (pe nemâncate)

Glucoza serică determinată la 2 ore după masă (postprandial)

Glucoza plasmatică/serică determinată dintr-o probă de sânge recoltată într-un moment oarecare al zilei, indiferent de intervalul de la ultima masă („random”).

Glucoza plasmatică/serică determinată în cadrul testului de toleranţă la glucoză (la 2 ore după administrarea a 75 g glucoză); acest test trebuie efectuat numai la indicaţia medicului clinician.

Screening-ul (depistarea precoce) pentru diabet al persoanelor adulte care nu prezintă simptome este indicat tuturor persoanelor supraponderale sau obeze (BMI ≥25 kg/m2) indiferent de vârstă, precum şi celor care prezintă unul sau mai mulţi factori de risc pentru diabet:
-sedentarism;
-rude de gradul 1 cu DZ;
-antecedente de diabet zaharat gestaţional sau naştere de feţi macrosomi cu greutate mai mare decât cea normală (>4000g);
-apartenenţă la rase sau grupuri etnice cu risc (afroamericani, asiatici-americani, nativi americani, hispanici-americani etc.);
-hipertensiune arterială (HTA ≥140/90 mmHg);
-nivel scăzut de HDL-colesterol (250 mg/dL);
-femei cu sindromul ovarelor polichistice;
-istoric de afecţiuni cardiovasculare;
-scăderea toleranţei la glucoză la teste anterioare;
-alte condiţii clinice asociate cu rezistenţa la insulină (ex: acanthosis nigricans).

Pentru copiii supraponderali, screening-ul trebuie să înceapă la vârsta de 10 ani sau la debutul pubertăţii, iar această testare a nivelului glucozei serice se recomandă să fie repetată la interval de 3 ani.

Interpretarea rezultatelor analizelor de laborator

Dacă la determinarea glucozei serice/plasmatice se obţin următoarele valori şi există simptome sugestive, atunci sunt întrunite condiţii pentru diagnosticul diabetului zaharat:

->126mg/dl la determinarea glucozei bazale,
->200mg/dl la determinarea glucozei random,
->160mg/dl la determinarea glucozei la 2 ore postprandial
->200mg/dl la determinarea glucozei la 2 ore după administrarea a 75g glucoză (în cadrul testului de toleranţă la glucoză)

În absenţa simptomelor, este necesară repetarea determinării glucozei în zile diferite, iar diagnosticul de diabet zaharat se va stabili pe baza a cel puţin 2 valori crescute peste limitele de mai sus.

Testul hemoglobinei glicate (HbA1c) a fost introdus recent în criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat şi reprezintă un test de evaluare şi monitorizare pe termen lung a controlului glicemic. Cantitatea de HbA1c este proporţională cu nivelul mediu al glucozei sangvine (glicemia medie) în cursul ultimelor 2-3 luni anterioare testării.

La persoanele sănătoase, Hb A1c trebuie să fie sub 5,7%, diabeticii având valori peste 6,5%.

Persoanele care prezintă niveluri ale glicemiei bazale cuprinse între 100-125mg/dl(glicemie bazală modificată), HbA1c între 5,7-6,5% şi valori între 140-199mg/dl la testul de toleranţă la glucoză aparţin unui grup încadrat ca prediabet (nu întrunesc condiţiile de diagnostic pentru DZ) şi reprezintă categorii de risc pentru diabet şi afecţiuni cardiovasculare.

Există alimente care influenţează nivelul glicemiei
Deoarece diabetul zaharat este o afecţiune cronică, este important să se controleze nivelul glucozei în singe prin medicaţie, regim alimentar şi exerciţii fizice.

Se indică evitarea alimentelor care cresc nivelul glucozei în sânge: zahărul, cartofii, pâinea, cerealele, biscuiţii, produsele de patiserie, băuturile energizante, dulciurile fabricate industrial.

Alimente care scad nivelul glucozei în sânge sunt fulgii de ovăz, orezul Basmati, leguminoasele uscate (fasole, linte, năut, arahide), oţetul, lămâia, scorţişoara, alunele, nucile, brânza tofu, spanacul, grepfruitul, legumele verzi.

Sursa: Laboratoarele medicale Synevo România

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”