Când să apelez la doctor dacă copilului îi este rău?

Primii care iau contact cu suferinţa copilului sunt părinţii. Specialiştii sunt de părere că timpul de intervenţie se scurtează şi se rezolvă mai rapid problema dacă se intervine prompt acasă într-o primă fază.
24.12.2013
Când să apelez la doctor dacă copilului îi este rău?

Primii care iau contact cu suferinţa copilului sunt părinţii. Specialiştii sunt de părere că timpul de intervenţie se scurtează şi se rezolvă mai rapid problema dacă se intervine prompt acasă într-o primă fază.

Părintele trebuie însă să acţioneze cu discernământ indiferent de simptomele cu care se confruntă (copilul are febră, nu aude bine, îl dor dinţii etc.) şi să solicite asistenţă medicală de urgenţă atunci când este cazul. La fel de important este şi tratamentul, după ce a fost pus diagnosticul.  

Pentru orice părinte, a-şi vedea copilul sfâşiat de dureri este o experienţă traumatizantă. Nimeni nu vrea să-şi vadă copilul suferind şi ar dori cu disperare să-l poată ajuta. Trebuie însă înţeleasă durerea.

Există nenumărate cauze posibile ale durerii şi cele mai des întâlnite sunt: infecţiile, de exemplu, durerile de urechi provocate de infecţii sau abcese; traumele, de exemplu, durerile provocate de o gleznă scrântită sau de un deget rupt; inflamaţiile – durerile de artrită sau cele din iritaţii produse de scutece, de exemplu.

În plus, orice durere are 2 componente principale – cea fizică şi cea psihologică – şi ambele sunt importante. Componenta psihologică a durerii poate fi extrem de importantă. Frica, presimţirile negre şi anxietatea pot înrăutăţi mult o durere. Încrederea şi calmul o pot uşura. În plus, unele dureri sunt pur şi simplu psihologice. De exemplu, dureri de cap provocate de o zi foarte stresantă sau de anxietate. Copiii au uneori dureri de burtică reprezentând echivalentul durerilor de cap la adulţi.

Pentru cei mai mulţi părinţi au devenit obişnuite “durerile de burtică de luni dimineaţa”, dinaintea plecării la şcoală sau alte simptome similare. Totuşi nici o durere care se repetă nu trebuie pusă pe seama cauzelor psihologice până când copilul nu a fost consultat de un doctor. Durerile de burtică recurente, de exemplu, pot fi semnalul unei persistente infecţii urinare; iar detectarea şi tratarea acestui tip de infecţie sunt chestiuni vitale.

Administrarea picăturilor

Picături de pus în urechi – când trebuie să-i pui picături în urechi, culcă copilul pe o parte sau apleacă-i capul în partea opusă celei cu urechea în care-i pui picături. Apropie pipeta de ureche şi apasă delicat para de cauciuc a pipetei, astfel ca picăturile să curgă direct în canalul auditiv. Este bine să ţii copilul în această poziţie timp de câteva minute şi apoi să repeţi operaţiunea, dacă e nevoie, pe cealaltă parte.

Picături de pus în nas – pentru bebeluşi cea mai bună poziţie este să te aşezi, să culci micuţul perpendicular pe genunchi, cu ceafa pe una dintre coapse. Ridică-i un pic capul cu o mână, în vreme ce cu cealaltă introduci pipeta în nară şi eliberezi numărul de picături necesar, după care manevra se repetă pentru cealaltă nară. La copiii mai mari este de preferat să-şi sufle mai întâi nasul, după care să se culce pe spate privind în sus, cu capul sprijinit de o pernă îndoită, astfel încât capul să fie aplecat un pic spre spate. În această poziţie este uşor să-i pui picăturile. }ine copilul în aceeaşi poziţie aproximativ 1 minut înainte de a-l lăsa să se ridice.

Picături de pus în ochi – este bine să îţi iei un ajutor dacă trebuie să pui picături în ochi copiilor mici, în afara cazurilor în care aceştia sunt neobişnuit de cooperanţi. Unul dintre părinţi ţine capul copilului nemişcat, iar celălalt ţine pipeta, cu mâna aşezată pe fruntea copilului. Cu arătătorul celeilalte mâini trage uşor în jos pleoapa inferioară. Se pun apoi picăturile în zona dintre ochi şi pleoapa depărtată, fără a atinge ochiul cu pipeta. Dacă trebuie să aplici un unguent de ochi, foloseşte o tehnică similară: după ce tragi pleoapa inferioară în jos, stoarce din tub o cantitate mică de-a lungul interiorului pleoapei, la fel cum pui pastă de dinţi pe periuţă. Copilul va clipi, ceea ce va întinde unguentul pe toată suprafaţa ochiului.

Utilizarea medicamentelor eliberate fără reţetă

Atunci când cumperi medicamentele, spune-i neapărat farmacistului vârsta copilului, deoarece forma de prezentare diferă în funcţie de vârstă. Există câteva reguli simple, dar esenţiale, de utilizare a medicamentelor:

  • Întotdeauna trebuie să îţi fie clar care este doza de administrat şi cât de des trebuie dată. Foloseşte linguriţa din cutia medicamentului. Majoritatea dozelor sunt măsurate cu linguriţe de 5 ml. Seringile dozatoare, disponibile în toate farmaciile, sunt mai precise.
     
  • În cazul în care copilul este alergic la un anume aliment sau aditiv alimentar, cere farmacistului acele mărci de medicamente care nu conţin colorantul sau ingredientele respective.
     
  • Copilul nu trebuie să primească dulciuri sau alte tipuri de mită pentru a lua medicamente, deoarece îi va intra în cap că orice medicament este neplăcut.

Mai multe despre primul ajutor acordat copilului în “Sănătatea copilului meu. Ghid de simptome şi îngrijiri”, www.humanitas.ro

 

Andreea Chirila

Andreea Chirilă este absolventă a Facultăţii de Filosofie şi a ocupat timp de 8 ani funcţia de editor coodonator al revistei “Ce se întâmplă, doctore?”. De asemenea, Andreea Chirilă s-a ocupat de rubrica de beauty a revistei, prin pictoriale, articole dedicate tendinţelor din make ... citește mai mult

Cel mai nou articol Video:
Totul despre bypass gastric, operația care tratează obezitatea