Andrada Tache, psiholog în Germania: ”Mama NU stă acasă cu copilul! Are grijă de copil, nu stă!”

Concediul de creștere și îngrijire a copilului poate fi de 24 de luni în România. Timp în care mama are rolul de a de ocupa de îngrijirea și creșterea nou-născutului. Mulți au impresia că acest concediu este unul relaxant, o vacanță, în care sunt și plătite. În realitate, noua realitate a mamelor abia intrate în concediul de creștere este de multe ori dură.

Lipsa somnului, temerile, anxietățile, uneori chiar depresia post partum, lipsa sentimentului că este utilă societății (da, și acest sentiment poate apărea), lipsa jobului, neînțelegerile cu partenerului, certurile cu bunicii, lipsa mersului la birou, lipsa colegilor, singurătatea sunt doar câteva dintre constantele cu care se pot confrunta proaspetele mame. Andrada Tache este mamă a 3 copii și psiholog în Germania. Ea militează pentru aprecierea mamelor care dedică primii ani din viața copilului exclusiv creșterii și îngrijirii acestuia și evitarea folosirii expresiei ”stă acasă”.

Mamele au nevoie de respect și prețuire, nu de critici

Iată manifestul Andradei Tache despre mamele care își îngrijesc copii acasă. ”Putem fi de acord cu totii că mama nu STĂ acasă, că doar nu are vreun deficit motor? Mama muncește acasă sau de acasă și este în concediu de creștere al copilului!

Recomandări

Andrada Tache, psiholog român în Germania: ”De ce nemţii nu îşi bat copiii”

Andrada Tache, psiholog în Germania: ”Părinţii români au multe de învăţat de la părinţii nemţi”

Cred cu tărie că toată aceasta exprimare despre mama care STĂ acasă ascunde o stigmă urâtă asupra mamelor despre care se insinuează că, în perioada vieții lor în care fac cel mai important lucru de pe planetă, adică sunt în concediu de creștere a bebelușului, ea cumva ar fi această ființă care nu lucrează și nu face nimic util pentru umanitate. Ba complet opusul!

Priviți propriile mame, acestea nu v-au crescut fără eforturi mari

Cred că noi, toți oamenii de pe pământ am avut norocul să ne tragem dintr-o mamă despre care cu toții știm câtă cantitate de efort a depus pentru ca noi să ajungem „oameni mari”. Consider că exprimarea cu totul nechibzuită și nefericită de om care, ce să vezi, „stă acasă”, nu îi face cinste și nici nu reflectă în nici un fel calitatea muncii ei nesfârșite și nesfârșit de prețioase.

Cu toții datorăm sănătatea noastră mentală tocmai acelei MAME care A STAT cu noi acasă și cu toții recunoaștem traumele noastre psihologice în acele separări TIMPURII tocmai de această mamă care, din cauza circumstanțelor sociale, financiare sau de lipsă de pregătire psihologică, a ales să lase locul de lângă noi, copiii, gol.

Este dreptul mamei și al copilului să stea împreună în primii ani de viață, nu un handicap

Din acest motiv de Stigmă Socială ( „ți-ai întrerupt cariera”, „nu muncești, stai acasă toată ziua”, „faci pe menajera, gospodina” etc.) văd multe mame care dau buzna pe ușa, preferând să plătească bone sau să mute bunici acasă să facă ceea ce nimeni, psihologic, științific vorbind, NU poate face în locul lor în primii 3 ani de viață ai copilului.Deci, gata cu exprimările paleolitice și cu mentalitățile care traumatizează și mamele și copiii deopotrivă!”