Despre terapia cu fecale: un studiu românesc în desfăşurare INTERVIU

Materiile fecale stârnesc repulsie, deşi în ele şi în milioanele de bacterii din organism s-ar putea găsi rezolvarea pentru multe dintre problemele de sănătate. Una ar fi infecţia cu bacteria Clostridium, alta obezitatea.
Despre terapia cu fecale: un studiu românesc în desfăşurare INTERVIU

Materiile fecale stârnesc repulsie, deşi în ele şi în milioanele de bacterii din organism s-ar putea găsi rezolvarea pentru multe dintre problemele de sănătate. Una ar fi infecţia cu bacteria Clostridium, alta obezitatea. De altfel, chinezii studiau din vechime beneficiile terapiei cu fecale. Astăzi, medicii români de la Institutul “Matei Balş” din Bucureşi desfăşoară un studiu prin care analizează capacitatea florei intestinale de a vindeca afecţiiuni grave. Am stat de vorbă cu dr. Cătălin Apostolescu, medic primar boli infecţioase la Institutul “Matei Balş” din Bucureşti şi am aflat cum reuşeşte recolonizarea bacteriană să ofere organismului suport pentru a combate diverse probleme de sănătate de nerezolvat prin medicaţie.

 

CSÎD: Cum de au ajuns chinezii la concluzia că materiile fecale ne pot fi de folos?

Dr. Cătălin Apostolescu: Probabil că au observat ei ceva în jurul lor, ceva la oameni sau la animale. A fost dată uitării analiza, însă a fost redescoperită în 1953 când un doctor din Texas a publicat o serie de cazuri de recolonizare bacteriană în infecţiile cu clostridium. Această bacterie impune nişte probleme pentru că răspunde doar la 2-3 antibiotice. Şi chiar dacă dai aceste antibiotice, există un risc de recidivă, mare, cam 60% dintre pacienţi fac recidivă şi le fac una dupa alta. Închipuiţi-vă cum e să ai o diaree cu 20 de scaune, faci tratament, ajungi acasă şi începe iar diareea.

CSÎD: Stilul de viaţă din ultimii 50 de ani a dus la asta sau pur şi simplu e aşa puternică bacteria?

Dr. Cătălin Apostolescu: Aşa e bacteria şi astea sunt caracteristicile ei naturale, să nu fie sensibilă decât la foarte puţine antibiotice. Pe de altă parte, infecţia a început în spitale, la pacienţii care fuseseră trataţi, a căror flora intestinală fusese bulversată de alte tratamente, mai ales la cei cu cancer, leucemie pentru care primiseră tratamente cu citostatice şi alte terapii.

CSÎD: Deci la organisme care nu mai au mijloace de apărare.

Dr. Cătălin Apostolescu: Din start, era vorba de pacienţi la care bacteria a găsit locul unde să se dezvolte şi astfel au apărut cazuri peste cazuri.
 

CSÎD: Industria farma nu e interesată să dezvolte remedii, formule noi ?

Dr. Cătălin Apostolescu: Industria farma a venit cu vreo 2 medicamente. De curând, este în faza 3 de studiu încă unul şi sperăm să apară în toamna asta sau anul viitor. Dar acesta este un microb mai ciudat, un microb sub formă de spor, ca un fel de nuca sau castană. Când microbul întâlneşte condiţii optime, îşi trage carapacea peste el şi devine impenetrabil pentru orice antibiotic. Şi poate să stea aşa luni şi chiar ani. Sunt cazuri de spori care au rezistat şi 20 de ani. Dacă eu îi dau antibiotic 2 săptămâni sau 6 luni şi zic, gata, am terminat, microbul vede că nu mai e antibiotic, iese din carapace şi se multiplică şi o ia de la început. Indiferent dacă antibioticul e mai nou sau mai vechi, avem aceeaşi problemă.

CSÎD: Din ce ştiam noi, bacteriile sunt anihilate de antibiotic. Dar în ultimii ani, oamenii au aflat că au devenit rezistenţi la diverse tratamente.

Dr. Cătălin Apostolescu: Ştiţi cum s-a descoperit primul antibiotic? Un cercetător pe care îl chema Fleming şi care studia streptococul a plecat în concediu şi când s-a întors, a observat că nişte plăci de cultură pe care le studia, mucegaiseră. A vrut să le arunce, dar înainte s-a mai uitat o dată pe ele. Atunci a văzut că mucegaiul crescuse şi dispăruse streptococul. Asta a însemnat că mucegaiul asta a făcut ceva de a omorât  streptococul. A studiat mucegaiul şi în felul acesta a descoperit penicilina. Credeţi că mucegaiul a învăţat să producă penicilina cât a fost Fleming în concediu? Ştia să facă asta de milioane de ani. Prin urmare, bacteriile ştiu să producă antibiotice de milioane de ani. Iar faptul că ele încă mai există azi înseamnă că ştiu să fie rezistente la antibiotic de milioane de ani. Ceea ce am făcut noi a fost numai să le cernem şi în momentul de faţă, ne confruntăm cu rezistenţa bacteriană, dar e o chestie pe care bacteriile ştiau de multe milioane de ani s-o facă. Poate doar le-am reamintit, le-am făcut upgrade.

Ele aveau tot ce le trebuie să producă rezistenţa. Şi acum ne întoarcem la clostridium: dă o infecţie severă, la organisme tarate şi cu foarte multa recidive. Şi evident ne trebuie o soluţie. Pacienţii cu clostridium primiseră antibiotic care le distrusese flora aşa că am zis: hai să revenim la metoda veche şi să refacem flora intestinală. Bun, şi de ce n-am dat probiotice? Sau pilule? Pentru că toate preparatele astea conţin 1-2-3 specii de microbi, iar în scaunul normal sunt 1000 de specii de microbi, practic este o picătură într-un ocean. Americanii au făcut un preparat care se cheamă foarte simpatic – repooplate – care are vreo 30 de specii, dar tot puţine. Şi atunci am zis: hai să folosim un scaun care are toată flora asta! Când dai antibiotic, să nu credeţi că bacteriile dispar. Numărul de bacterii rămâne tot acelaşi, dar diversitatea lor se restrânge. Deci în loc să ai un aspect multicolor, ai unul monocolor şi atunci cel mai bine reface flora tot o floră cât mai aproape de iniţial. Dacă iau flora de la altul nu va fi niciodată precum cea iniţială. Sunt mai multe lucruri pe care am încercat să le facem.

CSÎD: Există totuşi o repulsie puternică faţă de fecale. Acum 20 de ani, în timpul unui interviu, un medic îmi spunea că lumea nu-şi monitorizează scaunul.

Dr. Cătălin Apostolescu: A monitoriza înseamnă să arunci o privire când ai tras apa. Sigur, e un produs murdar, urât mirositor de care ne ferim toţi. Dar 1, 2, 3 oameni care trăiesc împreună, dorm împreună, fac totul împreună ajung să aibe şi flora împreună şi atunci am încercat să folosim ca donator persoanele care locuiesc cu pacienţii: soţ, soţie, copii. Sau care nu locuiesc neapărat împreună. Dacă mama e din Bucureşti, eu sunt din Bucureşti şi mă duc la mama o dată pe săptămână şi mănânc la ea, o văd mai des e posibil să împărtăşesc un procent din flora ei. Dacă eu sunt din Bucuresti şi mama e la Satu Mare şi mă duc la ea doar în concediu, sigur nu voi mai avea aceeaşi floră.

CSÎD: Dar cum puteţi testa materiile de fecale pentru a vă da seama cum e flora?

Dr. Cătălin Apostolescu: Nu facem asta, există nişte studii, pe un număr limitat de oameni la care s-a studiat flora, dar începe sa se vorbească de enterobiomuri. Pratic, aceste 1000 de tipuri de bacterii se asamblează în nişte combinaţii. Exact cum se face un parfum: vine maestrul parfumier şi pune cinci picături de acolo, două de acolo, opt de acolo. Din aromele de bază, alt parfumier face altă combinaţie şi iese alt parfum. Exact aşa bacteriile se combină în diverse ansambluri, numite enterobiomuri. Şi s-ar putea să existe 3-4 mari în care ne înscriem toţi. A doua chestiune: pentru ca o bacterie să intre în corpul nostru are nevoie să găsească nişte receptori, structuri proteice, conditionate genetic. E o observaţie veche de câteva sute de ani că atunci când luăm o bacterie de la cineva din familie, o luăm mai uşor şi ne îmbolnăvim mai uşor decât atunci când o luăm de la un strain.

De ce? Pentru că în familie, avem profiluri genetice asemănătoare şi atunci dacă bacteria s-a adaptat la un membru, se va adapta mai uşor la o rudă decât la un străin. Şi tot în ideea asta am căutat donatori rude de sânge. Din punctul nostru de vedere, donatorul ideal e ruda de sânge care locuieşte cu pacientul nostru. În intenstin, pe lângă bacteriile acestea, avem nişte structuri limfoide: practic, acolo, leucocitele noastre vin şi se întâlnesc cu bacteriile. Fiecare rămâne de-o parte a graniţei: bacteriile rămân în intestin, leucocitele în structurile limfatice, dar cumva “se uită” unele la altele peste gard. Practic, acolo leucocitele se şcolesc şi devin limfocite B de la bursa lui Fabricius. Toate limfocitele noastre B se duc la şcoală şi se văd cu bacteriile. Cu alte cuvinte, răspunsul nostru imun este influenţat, modulat de bacteriile intestinale. Şi aici vine ideea: dacă schimbăm bacteriile intestinale schimbăm imodul în care individul răspunde la infecţii? În momentul de faţă, sunt nişte studii care încearcă să valideze această idee în infecţia cu HIV.

 

 

 

Pagina 1 din 3
Cel mai nou articol Video: