80% dintre femei dezvoltă cel puţin o dată în viaţă chisturi ovariene

Una dintre cele  mai frecvente temeri ale femeilor care se prezintă pentru un examen ginecologic este cea legată de chisturile ovariene. Trebuie ştiut că majoritatea femeilor vor dezvolta un chist de ovar pe parcursul vieţii, acesta fiind cel mai frecvent descoperit cu ocazia unui control de rutină, însă nu toate chisturile constituie o problemă de sănătate. 

Ce este chistul ovarian ?

Chistul ovarian reprezintă o formaţiune cu pereţi subtiri, plină cu lichid. La nivelul ovarului se găsesc astfel de formaţiuni în mod normal, însă au dimensiuni reduse, de ordinul milimetrilor, şi poartă denumirea de foliculi. În fiecare lună, un astfel de folicul este recrutat, creşte până la aproximativ 2 cm, moment în care se sparge eliberând ovocitul, într-un proces ce poartă numele de ovulaţie.

Majoritatea chisturilor ovariene apar in legăturaă cu funcţionarea normală a ovarului şi poartă numele de chisturi funcţionale, foliculare sau de corp galben, nu dau simptome, sunt benigne şi dispar frecvent fără tratament, după două sau trei luni. O serie de chisturi ovariene precum cele dermoide, endometriozice sau mucinoase nu au legătură cu funcţionarea normală a ovarului şi nediagnosticate la timp pot duce la complicaţii.

Recomandări

Cancerul ovarian: semnele celui mai agresiv cancer care afectează femeile

Chisturile de ovar se pot manifesta printr-o senzaţie de durere sau presiune în abdomenul inferior de partea pe care acesta se dezvoltă, disconfort în timpul contactului sexual, tulburări ale tranzitului intestinal sau urinări frecvente.

,,Chisturile ovariene sunt frecvent intâlnite şi tocmai de aceea, descrierea tipului de disconfort nu este de ajuns în stabilirea diagnosticului. Chisturile de dimensiuni mai mari pot fi descoperite printr-o examinare a pelvisului. O ecografie este mereu cea mai bună metodă pentru stabilirea diagnosticului. Orice folicul ovarian mai mare de doi centimetri poate fi numit chist ovarian”, explica dr. Andrei Cucu, medic specialist obstetrică – ginecologie în cadrul Medicover.

Complicaţiile acute ale unui chist de ovar constau în ruptura sau torsionarea acestuia şi apar în special atunci când chistul depaşeşte 5-6 cm. În cazul în care chistul se sparge, apare o durere acută, violentă, severă. Daca are loc torsiunea acestuia, durerea poate fi însoţită de greţuri şi vărsături. În aceste cazuri, intervenţia chirurgicală este singura soluţie.

Când este cazul să ne îngrijorăm?

Chisturile sunt descoperite, de obicei, în urma unui consult de rutină. Atunci când primesc diagnosticul, pacientele sunt bulversate din cauza temerilor frecvente asociate: intervenţia chirurgicală sau riscul apariţiei tumorilor cancerigene.

Deşi, în majoritatea cazurilor, prezenţa chisturilor ovariene nu afectează capacitatea de procreere, un efect important al acestora este faptul că perturbă ovulaţia şi pot provoca fertilitate scăzută, care cel mai adesea depinde de tipul de chisturi, dimensiune şi numărul lor.  

Situaţia se schimbă total atunci cand vorbim despre sindromul ovarelor polichistice (SOPC), tulburare hormonala complexă ce asociază cicluri menstruale neregulate, anovulatie şi exces de hormoni masculini. Denumirea sindromului vine de la prezenţa la nivelul ovarului a multiplelor chisturi cu dimensiuni cuprinse între 2-9 mm.

Există posibilitatea prezenţei SOPC la femeile care prezintă mai puţin de 8 menstruaţii într-un an, creştere în greutate sau obezitate, acnee, fir de păr gros, negru şi crescut în zone caracteristice bărbaţilor şi dificultăţi în a obţine o sarcină.

„Sindromul ovarelor polichistice se manifestă prin cicluri menstruale neregulate şi anovulatorii şi presupune un aspect ecografic specific al ovarelor. În această afecţiune nu prezenţa microchisturilor ovariene este principala problemă, ci tulburările hormonale ce caracterizează acest sindrom”, adaugă dr. Andrei Cucu, medic specialist obstetrică – ginecologie în cadrul Medicover.

Diagnosticul chistului ovarian

Pentru a diagnostica chisturile ovariene, se pot realiza urmatoarele tipuri de teste:

1. Ecografia endovaginală: acest tip de test este cel mai bun pentru diagnosticarea chistului ovarian. Folosind o ecografie endovaginală, structura internă poate fi categorisită ca simplă (doar cu lichid), complexă (cu zone de lichid în amestec cu material solid) sau complet solidă (fără lichid evident).
2. Scanarea RMN: aceasta ajuta şi la clarificarea rezultatelor unei ecografii.
3. Teste ale nivelurilor hormonale:  utile mai ales în diagnosticul şi urmărirea tratamentului in SOPC
4. Analiza antigenului tumoral CA 125: acest test de sânge caută o substanţă numită antigen CA-125, asociată cu cancerul ovarian. Este folosită pentru a determina riscul ca masa ovariană să fie canceroasă sau inofensivă.

„Tratamentul depinde în mare măsura de mărimea şi aspectul chistului, dar şi de vârsta pacientei. Dacă se impune tratamentul chirurgical, în lipsa contraindicaţiilor acesta trebuie să fie de prima intenţie minim-invaziv, laparoscopic. Doar astfel se poate asigura o recuperare rapidă cu dureri minime şi cicatrici abia vizibile”, adaugă dr. Andrei Cucu, medic specialist obstetrică – ginecologie.