Coronavirusul – cum a scăpat de sub control?

Fiecare persoană purtătoare contamina alte cel puţin 3. Şi în ipoteza ideală în care măsurile ar fi fost luate din timp, tot nu s-ar fi putut gestiona perfect această criză.
24.03.2020 | Autor: Raluca Neagu
Coronavirusul – cum a scăpat de sub control?
foto shuttersock/ Coronavirus cum sacapat de sub control

Epidemia cu nou coronavirus a impus restricţii de călătorie nemaivăzute până acum. Cu toate acestea, specialiştii raportează că s-au făcut greşeli mari în gestionarea acestei crize. Totul părea simplu: oprim deplasările, oprim răspândirea virusului, respectăm regulile de igienă şi izolarea socială. Cu toate acestea, nu a funcţionat. Iată de ce.

Fiecare persoană purtătoare a contaminat cel puţin alte 3

Primele cazuri au fost înregistrare în Wuhan, China. Un oraş de 11 milioane de locuitori, care avea acces zilnic la mijloacele de transport public – metrou, autobuze etc. Zeci de mii de oameni veneau de la piaţa de animale vii – locul de unde se presupune că s-a propagat virusul, se urcau în metrou şi călătoreau spre diferite destinaţii.

De la 4 cazuri raportate s-a ajuns, la jumătatea lunii decembrie 2019, la peste 20. Medicii ştiau doar că au de a face cu o nouă formă de pneumonie virală, extrem de agresivă, care nu răspundea la tratamentele obişnuite. Ce nu ştiau atunci era că, în realitate, virusul infectase peste 1000 de oameni.
Fiecare persoană purtătoare contamina alte cel puţin 3. Şi în ipoteza ideală în care măsurile ar fi fost luate din timp, tot nu s-ar fi putut gestiona perfect această criză. Dar ar fi putut fi încetinită, dacă autorităţile chineze ar fi avut un răspuns adecvat. Abia pe 31 decembrie 2019, China a informat Organizaţia Mondială a Sănătăţii cu privire la existenţa acestui nou virus pe teritoriul ţării, precizând că situaţia este sub control.

Milioane de călători în plină epidemie

Doar că atunci s-au creat premisele perfecte pentru o răspândire fără precedent. Sute de milioane de oameni călătoreau cu prilejul celebrării Noului An Lunar. Reţelele de telefonie au urmărit trasee a milioane de telefoane mobile în interiorul şi din afara Chinei. Dinamica era incredibilă, iar situaţia departe de a fi sub control, aşa cum susţineau autorităţile chineze.

De pildă, în plină epidemie, la 1 ianuarie 2020,  peste 175.000 de persoane au plecat din Wuhan, către alte localităţi. Până la restricţionarea deplasărilor, aeroportul din Wuhan a fost tranzitat pe peste 7 milioane de persoane.

Pe 21 ianuarie, Beijing, Shanghai şi ale câteva oraşe mari din China raportau răspândirea majoră a bolii. Două zile mai târziu, Wuhan a intrat în izolare totală, dar răul fusese deja făcut. Virusul era deja în etapa transmiterii de la om la om.

În ianuarie 2020, epidemia exista dar nu fusese declarată oficial

Călătoriile internaţionale nu au fost suspendate în şi din China.  Zeci de mii de oameni au zburat către destinaţii din întreaga lume numai din aeroportul din Wuhan. De exemplu 900 de persoane au zburat către New York, 2200 către Sidney, peste 15.000 de turişti au ajuns în Bangkok – o destinaţie extrem de populară. Aici s-a înregistrat oficial primul caz din afara Chinei, o femeie peste 70 de ani care călătorise având simptome precum febră, dureri de cap şi uscăciune în gât. La scurt timp, destinaţii îndepărtate de Wuhan precum Tokio, Seul, Singapore sau Seattle, în Statele Unite, raportau deja primele cazuri.
Peste 85% din călătorii infectaţi erau nedepistaţi, la acel moment. Dar asta nu înseamnă că nu erau extrem de contagioşi.

Recapitulare: la jumătatea lunii decembrie, epidemia izbucnise în Wuhan. La începutul lui ianuarie, oficial, Wuhan intrase în carantină. În realitate, aeroportul Wuhan era tranzitat de milioane de călători. Abia la sfârşitul lunii ianuarie, China a suspendat traficul, iar Statele Unite au anunţat că nu va mai primi cetăţeni străini din China.

Dar răul fusese deja făcut. 23 de ţări raportau cazuri de infectare, aproape toate provenind de la călători sau contacte ai celor care veniseră din Wuhan.

Explozie de cazuri la începutul lunii martie

Din 14 februarie, virusul s-a răspândit rapid, oameni infectaţi fără să ştie, mergeau la restaurant, teatre, biserici, magazine. Pandemia exista, dar oficial nu se declarase încă.
La 1 martie, mii de cazuri se înregistrau în Italia, Iran, Coreea de Sud. China nu mai era principalul factor de răspândire. Dar demarase măsuri drastice de testare şi izolare, la fel ca Singapore şi Hong Kong, înregistrând primele vindecări şi o încetinire a raportărilor de noi contaminări.

Statele Unite încă nu efectuau testări, dar a interzis accesul cetăţenilor din Europa. Preşedintele Trump era încrezător : “Virusul nu are nicio şansă împotriva noastră”, declara pe 11 martie. Dar virusul se răspândea cu sau fără acordul preşedintelui, în lipsa testelor şi în numeroase regiuni.

România – situaţie şi perspective

Primul caz de infectare cu SarCov 2 a fost confirmat pe 26 februarie. Un bărbat din Gorj, recent întors din Italia, ulterior declarant vindecat. Între timp, mai mulţi pasageri şi membri ai echipajului de pe vasul de croazieră Princess Diamond fuseseră diagnosticaţi şi trecuţi în carantină.
Până la 23 martie, şi pe teritoriul României, răspândirea s-a făcut exponenţial, mai ales din cauza lipsei de control asupra circulaţiei cetăţenilor în interiorul ţării sau asupra accesului intrărilor în ţară. Au fost raportate, până acum, peste 600 de cazuri confirmate oficial, dar se estimează că numărul infectărilor este mult mai mare.