Căscatul: antrenament pentru trup şi minte!

Contagios printre oameni, căscatul are origini necunoscute. Deşi poate părea de necrezut în epoca marilor progrese medicale pe care o traversăm, adevărul este că nimeni nu a reuşit să explice cu certitudine ce este, mai exact, căscatul şi care sunt cauzele sale.
Căscatul: antrenament pentru trup şi minte!

Contagios printre oameni, căscatul are origini necunoscute. Deşi poate părea de necrezut în epoca marilor progrese medicale pe care o traversăm, adevărul este că nimeni nu a reuşit să explice cu certitudine ce este, mai exact, căscatul şi care sunt cauzele sale.

În trecut, se considera că acest reflex ajută la creşterea cantităţii de oxigen din sânge, însă această teorie a fost demontată atunci când s-a demonstrat că, de fapt, el reduce cantitatea de oxigen inspirat. Unii sunt de părere că este un fenomen provocat de o stare anxioasă, alţii susţin că este o ”alertă” a organismului atunci când îţi este somn sau te plictiseşti. Ipotezele sunt nenumărate, adevăratele cauze sunt mistere încă.

Rolul căscatului pe deplin descifrat?

Dar ştiinţa nu se dă bătută, studii recente dezvăluind informaţii preţioase despre acest ”mecanism” aparent banal, dar care are mai multe beneficii decât ţi-ai putea imagina.
Astfel că în urma cercetărilor dezvoltate de doctorii de la Universitatea Princeton, căscatul s-a dovedit a fi un mecanism de control al corpului uman cu rol de reglator al temperaturii creierului (experimentele dezvoltate pe mai multe eşantioane de voluntari au arătat că oamenii tind să caşte mai mult iarna, comparativ cu anotimpul călduros).

Conform cercetătorilor americani, această descoperire indică faptul că reflexul de a căsca “răceşte” creierul. Astfel că, atunci când iei o gură de aer proaspăt în timpul iernii, creierul îşi ia de fapt o porţie zdravănă de sănătate, schimbul de aer cu mediul extern având efect de regenerare asupra acestuia.

O altă ipoteză este cea lansată de un grup de cercetători de la Universitatea Albany din New York, conform căreia căscatul îmbunătăţeşte capacitatea mentală de recepţie a informaţiilor, adică ajută la creşterea nivelului de atenţie.

Creierul consumă o treime din caloriile ingerate de un om, generând astfel căldură şi provocând somnolenţă. Căscatul ar contracara acest efect, conform studiilor. Şi psihologii au un cuvânt de spus: atunci când există o întârziere în elaborarea mentală a informaţiilor, corpul reacţionează prin căscat.

Căscatul, emoţiile şi conştiinţa

Recunosc, eu am căscat de câteva ori numai scriind acest articol. Se pare că are legătură tot cu efectul de “răcire” a creierului: studiile au demonstrat că persoanele care au ţinut un pachet de gheaţă pe frunte nu au avut tendinţa de a căsca, în timp ce subiecţii ce ţineau obiecte calde pe frunte s-au molipsit de la cei care căscau.

În fine, o altă descoperire vine cu veşti şi mai bune: căscatul ne ajută să devenim mai introspectivi şi mai conştienţi de sine, reduce stresul, intensifică puterea memoriei, conştiinţa socială, compasiunea şi comunicarea cu semenii.

Conform cercetătorilor de la Institutul de Neurologie din Londra, căscatul este unul dintre cele mai straşnic păstrate secrete în neuroştiinţă şi totodată o puternică unealtă de intensificare neuronală. Acest reflex este folosit de multe decenii în terapia vocii, ca un mijloc eficient de reducere a hipertensiunii din gât şi a anxietăţii.

Câteva studii recente bazate pe scanarea creierului au arătat cum căscatul induce o activitate neuronală unică în zonele creierului care sunt direct legate de generarea conştiinţei sociale şi crearea sentimentelor de empatie. Una dintre aceste zone este precuneusul, o mică structură ascunsă în cutele lobului parietal, acesta părând să joace un rol central în conştiinţă, autoreflecţie şi refacerea memoriei.

Este de asemenea una dintre zonele cele mai atinse de afecţiunile bătrâneţii şi problemele de deficit de atenţie, deci este posibil să întărim această parte a creierului printr-un simpul căscat. Deoarece precuneusul a fost asociat recent cu sistemul neuron-oglindă din creier (care ne permite să rezonăm la sentimentele şi comportamentele altora), căscatul ar putea chiar să ajute la intensificarea conştiinţei sociale, compasiunii şi comunicării eficiente.

Numeroase neurochimicale sunt implicate în experienţa căscatului, inclusiv dopamina, care activează producerea de oxitocină în hipotalamus şi hipocamp, zone esenţiale pentru activarea memoriei, controlul voluntar şi reglarea temperaturii. Aceşti neurotransmiţători reglează plăcerea, senzualitatea şi relaţiile dintre indivizi, deci dacă vreţi să vă sporiţi intimitatea şi să staţi împreună cu partenerul dumneavoastră, atunci căscaţi împreună.

Să căscăm, aşadar!
Căscaţi cât de mult puteţi într-o zi, când vă confruntaţi cu o problemă dificilă la lucru, când vă pregătiţi să mergeţi la culcare şi ori de câte ori simţiţi mânie, anxietate sau stres. Căscaţi înainte să aveţi o discuţie importantă, căscaţi înainte să daţi un test şi căscaţi în timp ce meditaţi sau vă rugaţi pentru că vă va intensifica experienţa spirituală.

12 motive esenţiale să căscaţi:

  • Stimulează starea de alertă şi concentrarea
  • Optimizează activitatea creierului şi metabolismul
  • Îmbunătăţeşte funcţia cognitivă
  • Îmbunătăţeşte memoria
  • Sporeşte conştiinţa şi introspecţia
  • Reduce stresul
  • Relaxează fiecare parte a corpului
  • Îmbunătăţeşte controlul muscular voluntar
  • Intensifică abilităţile atletice
  • Reglează simţul timpului
  • Creşte empatia şi conştiinţa socială
  • Sporeşte plăcerea şi senzualitatea