Ce simptome are un copil cu Sindrom Asperger şi cum se tratează această tulburare din spectrul autist

Cei mai mulţi copii cu sindrom Asperger recuperează din dificultăţile sociale şi cele de comunicare în timpul maturităţii, dar unele particularităţi ale acestora se mai pot vedea şi la vârsta adultă.
Autor: Paula Rotaru
Ce simptome are un copil cu Sindrom Asperger şi cum se tratează această tulburare din spectrul autist

Sindromul Asperger este o tulburare care face parte din spectrul autist şi care se caracterizează prin dificultăţi semnificative în ceea ce priveşte interacţiunea socială şi comunicarea nonverbală, alături de modele repetitive ale comportamentelor şi intereselor.

„Trebuie precizat faptul că se diferenţiază de alte tulburări din spectrul autist printr-o dezvoltare adecvată a limbajului. Deşi nu sunt elemente specifice pentru diagnostic, studiile recente au arătat că neîndemanarea fizică şi utilizarea atipică a limbajului sunt raportate frecvent”, ne-a explicat Alex Ştefan, psiholog la Asociaţia pentru Intervenţie Terapeutică în Autism (AITA).

Cel care a vorbit prima dată despre acest sindrom este pediatrul austriac Hans Asperger, în anul 1944, în urma studiilor efectuate pe copiii întâlniţi în practica sa, care deţineau abilităţi reduse de comunicare nonverbală, demonstrau o empatie limitată faţă de colegi şi care erau, fizic, neîndemânatici.

În sine, conceptul modern de Asperger a apărut însă în 1981 şi a trecut printr-o perioadă de „popularizare”, devenind standardizat ca diagnostic abia în anii 1990. Însă,  odată cu apariţia acestui diagnostic, au apărut şi multe întrebări, iar poate cele mai pregnante se referă la diferenţierea dintre această tulburare şi autismul înalt funcţional.

Diagnosticul de Asperger a fost eliminat în 2013 în a cincea ediţie a Manualului de diagnostic şi statistică a tulburărior mentale (DSM). Astfel, în DSM-5 nu mai există un diagnostic specific pentru această tulburare, ci ea este integrată în tulburarea de spectru autist. 

Cauzele Sindromului Arperger nu se cunosc…

Din păcate, o cauză exactă pentru această tulburare nu se cunoaşte. Cu toate că anumite cercetări sugerează existenţa unei baze genetice în copilărie, nu se cunoaşte cauza, iar tehnicile prin care se studiază creierul nu au identificat o patologie comună clară. Un tratament specific nu există pentru această tulburare, dar există terapii care o pot ameliora semnificativ.  

Principalele simptome ale Sindromului Asperger

De obicei, părinţii copiilor cu sindromul Asperger pot descoperi diferenţele în dezvoltarea copiilor lor nu mai devreme de 30 de luni. Mai mult, screeningul de dezvoltare în timpul unui control de rutină realizat de un doctor generalist sau pediatru poate descoperi semne care necesită investigaţii amănunţite.

Conform definiţiei, persoanele diagnosticate cu sindrom Asperger au un IQ normal şi mulţi din pacienţi au abilităţi foarte bune sau pot excela într-un anumit domeniu. De asemenea, este posibil ca persoana diagnosticată cu sindrom Asperger să aibă anumite obiceiuri obsesive sau să întâmpine dificultăţi în a citi indicaţia nonverbală ( limbajul corpului). Totodată, este posibil să fie foarte sensibili la sunete, mirosuri sau gusturi.

De cele mai multe ori, aceştia evită să privească direct în ochii celor din jur şi au anumite expresii faciale şi posturi corporale aparte.

Sunt cazuri în care copiii cu sindrom Asperger pot avea dezvoltare motorie întârziată. Astfel, ei pot învăţa mai greu modul de utilizare a furculiţei şi a lingurii, de a merge pe bicicletă sau cum să prindă o minge, iar scrisul de mână poate să fie destul de deficitar.

Cum se stabileşte diagnosticul de Sindrom Asperger 

Diagnosticarea sindromului Asperger este complexă. Astfel, specialiştii vor utiliza diferite instrumente de screening care vor evidenţia dificultăţile pe partea de comunicare, interacţiune socială şi anumite comportamente inadecvate. Concret, se vor efectua o serie de teste psihologice, dar şi o examinare psihiatrică.

Ce rol are terapia în cazul copiilor cu Sindrom Asperger

Psihologul Alex Ştefan ne-a explicat că este recomandat să se aibă în vedere următoarele aspecte în cadrul terapiilor:

  • Îmbunătăţirea abilităţilor sociale pentru sporirea interacţiunilor interpersonale eficiente.
  • Gestionarea stresului relaţionat cu anxietatea sau emoţiile explozive şi reducerea intereselor obsesive şi a rutinelor.
  • Terapia ocupaţională pentru a ajuta în slaba procesare senzorială şi coordonare motorie.
  • Intervenţia asupra comunicării sociale, în care este specializată logopedia pentru ajutarea susţinerii unei conversaţii normale.
  • Formarea şi suportul părinţilor, în ceea ce priveşte tehnicile comportamentale ce trebuie utilizate acasă.

Tratamentul pentru sindromul Asperger presupune o atitudine multidisciplinară. Tratamentul medicamentos poate ameliora unele simptome în funcţie de existenţa sau absenţa unor comorbidităţi. De exemplu, sunt cazuri în care pacientul prezintă şi epilepsie iar atunci medicaţia este prioritară.

„Intervenţia are ca scop îmbunătăţirea simptomelor şi funcţiilor afectate. Totodată, principalul sprijin îl reprezintă terapia comportamentală (ABA), focusată pe deficitele specifice care se adresează abilităţilor slabe de comunicare, rutinelor obsesive şi neîndemânării fizice. Cei mai mulţi copii recuperează din dificultăţile sociale şi cele de comunicare în timpul maturităţii, dar unele particularităţi ale acestora se mai pot vedea şi la vârsta adultă. Mulţi cercetatori şi oameni cu sindromul Asperger au pledat pentru o schimbare a atitudinii în ceea ce priveşte acest sindrom, ei dorind a fi privit mai degrabă ca o diferenţă decât ca o dizabilitate ce trebuie tratată sau vindecată”, a detaliat specialistul de la AITA.

Cel mai nou articol Video: