PMOS: de ce o dietă de 30 de zile nu este suficientă? Rolul terapiei medicale nutriționale în sănătatea metabolică și fertilitate / EXCLUSIV

Sunt întrebări frecvente în rândul femeilor diagnosticate cu sindrom ovarian metabolic poliendocrin (PMOS), cunoscut anterior drept sindromul ovarelor polichistice (PCOS).

Redenumirea internațională adoptată în mai 2026 reflectă mai fidel caracterul multisistemic al afecțiunii, ale cărei implicații depășesc funcția ovariană și cuprind sănătatea endocrină, metabolică, reproductivă și psihologică.

Despre abordarea medicală a PMOS, diferențele dintre intervențiile dietetice restrictive și terapia medicală nutrițională, monitorizarea evoluției clinice și rolul nutriției în fertilitate discutăm cu Narcisa Covataru, dietetician clinician, cu activitate în managementul nutrițional al afecțiunilor endocrine, metabolice și reproductive.

„De ce a fost necesară schimbarea denumirii din PCOS în PMOS și ce semnificație are aceasta pentru îngrijirea pacientelor?”

Narcisa Covataru: Consider că redenumirea reprezintă o schimbare importantă de perspectivă asupra unei afecțiuni care, timp îndelungat, a fost privită predominant prin prisma modificărilor ovariene, a hiperandrogenismului și a infertilității. Consensul internațional publicat în The Lancet în 2026 propune denumirea Polyendocrine Metabolic Ovarian Syndrome tocmai pentru a reflecta complexitatea endocrino-metabolică și caracterul heterogen al manifestărilor clinice.

În practica mea, observ frecvent că motivul prezentării la consultație nu este neapărat infertilitatea. Unele paciente solicită evaluare pentru creștere ponderală progresivă, dificultăți în managementul greutății, dislipidemie, tulburări glicemice, acnee, hirsutism, fatigabilitate, somn neodihnitor sau dificultăți psihologice și comportamente alimentare dezadaptative. La acestea se pot asocia tulburări ale imaginii corporale, anxietate, depresie sau preocupare alimentară persistentă, uneori descrisă prin termenul food noise, care necesită o evaluare diferențiată și nu trebuie interpretată automat ca manifestare specifică PMOS.

Afecțiunea prezintă o variabilitate fenotipică importantă, iar expresia clinică poate evolua de-a lungul vieții, de la adolescență până la perioada reproductivă, postpartum și tranziția menopauzală. O pacientă poate avea greutate normală și disfuncție ovulatorie, în timp ce alta poate prezenta obezitate abdominală, dislipidemie și modificări ale metabolismului glucidic, fără manifestări dermatologice evidente.

Ghidul internațional din 2023, actualizat terminologic în 2026, subliniază necesitatea evaluării cardiometabolice, a sănătății psihologice și a riscului de apnee obstructivă în somn. În consecință, conduita terapeutică trebuie fundamentată pe fenotip, comorbidități, vârstă și obiectivele individuale. În practica mea, principiul central este să tratez problemele clinice și nutriționale ale pacientei, nu să aplic aceeași intervenție tuturor femeilor care împart un diagnostic.

„Multe femei cu PMOS primesc recomandarea de a slăbi. De ce scăderea ponderală nu este întotdeauna suficientă?”

Narcisa Covataru: Scăderea ponderală poate reprezenta o componentă importantă a managementului pacientelor cu exces ponderal, însă reducerea întregii intervenții terapeutice la greutate riscă să ignore mecanismele endocrine și metabolice implicate. PMOS se asociază cu un risc crescut de alterare a toleranței la glucoză, diabet zaharat de tip 2, dislipidemie și alți factori de risc cardiometabolic, inclusiv la femei fără obezitate.

Insulinorezistența reprezintă o caracteristică fiziopatologică importantă, dar nu este prezentă sau exprimată identic la toate pacientele și nu poate fi apreciată exclusiv prin aspectul corporal. În evaluarea inițială, întrebarea pe care mi-o formulez nu este doar cât ar trebui să scadă pacienta în greutate, ci ce disfuncții metabolice, nutriționale sau comportamentale trebuie identificate și abordate prioritar.

La pacientele cu exces ponderal, reducerea greutății poate contribui la ameliorarea unor parametri metabolici și, în anumite situații, reproductivi. Totuși, scăderea ponderală nu garantează restabilirea ovulației, normalizarea profilului androgenic sau rezolvarea tuturor manifestărilor bolii. La pacientele normoponderale, intervenția poate urmări menținerea greutății, optimizarea compoziției corporale, îmbunătățirea capacității fizice și a comportamentelor alimentare, precum și evaluarea riscului metabolic.

Ghidul internațional recomandă intervenții asupra stilului de viață tuturor femeilor cu PMOS, indiferent de indicele de masă corporală, pentru beneficiile asupra sănătății generale și calității vieții. Din perspectiva mea clinică, succesul terapeutic nu trebuie redus la diferența dintre două cântăriri, ci evaluat printr-un ansamblu de indicatori obiectivi și rezultate relevante pentru pacientă.

„Ce particularități întâlniți la pacientele normoponderale și de ce pot fi subevaluate din punct de vedere metabolic?”

Narcisa Covataru: Absența obezității, a acneei sau a hirsutismului evident nu exclude disfuncția ovulatorie, hiperandrogenismul biochimic ori prezența factorilor de risc cardiometabolic. Unele femei normoponderale pot prezenta anovulație, dislipidemie sau alterări ale metabolismului glucidic, în timp ce aspectul corporal și indicele de masă corporală nu sugerează imediat existența unei probleme.

Tocmai din acest motiv, evaluarea trebuie să includă istoricul menstrual și reproductiv, datele clinice și biochimice relevante, distribuția adipozității și comportamentele asociate stilului de viață. Nu presupun automat că o pacientă cu greutate normală are un profil metabolic favorabil, după cum nu consider că toate femeile cu obezitate prezintă aceeași severitate a disfuncțiilor metabolice.

O atenție particulară acord pacientelor cu istoric de restricții alimentare repetate, aport energetic insuficient, activitate fizică dezechilibrată sau relație dificilă cu alimentația. În aceste cazuri este important și diagnosticul diferențial al tulburărilor menstruale, inclusiv evaluarea posibilității unei amenorei hipotalamice funcționale sau a altor etiologii endocrine, atunci când tabloul clinic o impune.

Recomandarea automată a unui deficit caloric unei paciente normoponderale poate fi inadecvată și uneori contraproductivă. Terapia medicală nutrițională trebuie să urmărească adecvarea aportului energetic și nutrițional, sănătatea metabolică și sustenabilitatea comportamentelor, nu să presupună că orice diagnostic de PMOS necesită slăbire.

„De ce considerați că o dietă de 30 de zile nu reprezintă o intervenție terapeutică suficientă?”

Narcisa Covataru: Pentru că terapia medicală nutrițională nu se confundă cu prescrierea unui meniu temporar. Ea reprezintă un proces clinic structurat, care presupune evaluare nutrițională, identificarea problemelor și formularea diagnosticului nutrițional, stabilirea obiectivelor terapeutice, implementarea intervenției și monitorizarea răspunsului.

Într-o afecțiune cronică, obiectivele se modifică în timp: o pacientă poate avea inițial nevoie de management ponderal și metabolic, ulterior de optimizare preconcepțională, iar după obținerea unei sarcini de adaptarea îngrijirii nutriționale la necesitățile gestationale. Pot interveni modificări ale tratamentului medicamentos, ale activității profesionale, ale somnului sau ale stării psihologice, fiecare necesitând reevaluarea conduitei. O dietă standardizată, aplicată timp de câteva săptămâni, nu poate substitui acest proces.

În practica mea, pentru unele paciente structurez intervenția pe o perioadă de aproximativ șase până la opt luni, în funcție de complexitatea cazului, de obiective și de ritmul răspunsului clinic. Nu este o durată obligatorie prevăzută de ghiduri, ci un model de îngrijire longitudinală care permite intervenții succesive, reevaluări și consolidarea modificărilor comportamentale.

Urmăresc ca pacienta să înțeleagă mecanismele care justifică recomandările și să își dezvolte capacitatea de a lua decizii alimentare autonome. Din experiența mea, aderența se construiește printr-o intervenție realistă, adaptată vieții cotidiene, nu prin restricții rigide imposibil de menținut pe termen lung.

„Cum realizați evaluarea clinică și nutrițională inițială și ce investigații considerați relevante?”

Narcisa Covataru: Evaluarea inițială urmărește integrarea istoricului medical, reproductiv, ponderal și alimentar într-un profil clinic individual. Analizez evoluția ciclurilor menstruale, manifestările hiperandrogenismului, istoricul familial de diabet și boli cardiovasculare, tratamentele utilizate, somnul, activitatea fizică, sănătatea psihologică și comportamentele alimentare.

Evaluarea antropometrică și a compoziției corporale poate include indicele de masă corporală, circumferința abdominală, distribuția țesutului adipos și estimarea compartimentelor corporale prin metode adecvate, interpretate în contextul particularităților fiecărei paciente și al limitărilor metodologice. La adolescente, evaluarea necesită suplimentar analiza dinamicii creșterii, a traiectoriei ponderale, a dezvoltării pubertare și a contextului familial și psihosocial, iar criteriile diagnostice pentru PMOS diferă de cele utilizate la adulte. Ecografia ovariană și AMH nu sunt recomandate pentru stabilirea diagnosticului la adolescente, din cauza specificității insuficiente în această etapă de dezvoltare.

Din perspectivă metabolică, ghidul internațional recomandă evaluarea statusului glicemic la diagnostic și reevaluarea periodică în funcție de factorii de risc, alături de profilul lipidic și tensiunea arterială. Testul oral de toleranță la glucoză cu 75 g reprezintă metoda cea mai precisă pentru identificarea tulburărilor glicemice la femeile cu PMOS, indiferent de IMC.

În schimb, determinările uzuale ale insulinei și indicii derivați, precum HOMA-IR, au limitări importante și nu sunt recomandați pentru utilizare clinică de rutină în această afecțiune. În funcție de fenotip și de comorbidități, colaborez cu medicul endocrinolog și ginecolog și pot extinde echipa de îngrijire prin implicarea diabetologului, cardiologului, nefrologului, psihiatrului, psihologului clinician sau a medicului care efectuează evaluarea ultrasonografică. Această colaborare este deosebit de importantă atunci când pacienta prezintă factori de risc cardiometabolic multipli, afectare psihologică semnificativă, infertilitate sau patologii asociate care modifică indicațiile nutriționale.

„Cum individualizați intervenția nutrițională și cum evaluați eficiența acesteia?”

Narcisa Covataru: Intervenția se construiește pornind de la necesarul energetic și nutrițional, obiectivele clinice, preferințele alimentare și condițiile reale de viață. Analizez distribuția aportului energetic, adecvarea aportului proteic, calitatea carbohidraților, aportul de fibre, profilul lipidelor alimentare și eventualele deficiențe nutriționale. În paralel, abordez regularitatea meselor, alimentația asociată stresului, episoadele de pierdere a controlului alimentar, somnul și activitatea fizică.

Ghidul internațional din 2023 nu identifică un anumit tip de dietă ca fiind superior tuturor celorlalte pentru îmbunătățirea rezultatelor metabolice, reproductive sau psihologice în PMOS. În consecință, dietele foarte sărace în carbohidrați, ketogenică sau postul intermitent nu ar trebui prezentate drept strategii obligatorii ori universal eficiente. Prescripția trebuie să fie adecvată nutrițional și adaptată afecțiunilor asociate și preferințelor pacientei.

Eficiența terapiei o evaluez prin raportare la obiectivele stabilite inițial. Pot urmări evoluția greutății și a circumferinței abdominale, indicatori ai compoziției corporale, profilul lipidic, statusul glicemic, comportamentele alimentare, capacitatea funcțională și aderența la intervenție. Când sunt relevante obiectivele reproductive, colaborarea cu ginecologul permite corelarea progresului nutrițional cu evaluarea ciclurilor menstruale și a ovulației.

Regularizarea menstruațiilor poate reprezenta un semn favorabil, dar nu constituie dovada automată a ovulației; aceasta poate necesita confirmare prin progesteron seric temporizat corespunzător sau monitorizare ecografică, în funcție de context. De asemenea, o concentrație crescută a hormonului anti-Müllerian, AMH, nu demonstrează o calitate ovocitară superioară și nu trebuie interpretată izolat ca indicator al potențialului de concepție.

Monitorizarea permite diferențierea dintre un răspuns metabolic favorabil, o ameliorare reproductivă și atingerea altor obiective de sănătate, fără a confunda aceste rezultate între ele.

„Ce rol are terapia medicală nutrițională în pregătirea pentru sarcină și de ce considerați importantă evaluarea cuplului?”

Narcisa Covataru: În cazul pacientelor cu PMOS care își doresc o sarcină, terapia medicală nutrițională urmărește optimizarea sănătății preconcepționale și corectarea factorilor modificabili care pot influența evoluția maternă și fetală. Evaluăm statusul glicemic, tensiunea arterială, profilul nutrițional, greutatea atunci când este relevantă, calitatea alimentației, somnul, activitatea fizică și eventualele deficiențe documentate.

Suplimentarea cu acid folic sau folat se stabilește conform recomandărilor obstetricale, inclusiv necesitatea unor doze particulare în anumite situații clinice. Ghidul internațional recomandă evaluarea glicemică prin OGTT înaintea concepției sau a tratamentelor de fertilitate, având în vedere riscul crescut de hiperglicemie și complicații metabolice în sarcină. Consider important ca această intervenție să înceapă din momentul stabilirii obiectivului reproductiv și să nu fie amânată arbitrar până la ultimele luni ale programului nutrițional.

În practica mea abordez frecvent sănătatea preconcepțională la nivelul cuplului. Infertilitatea nu poate fi atribuită automat disfuncției ovulatorii materne, deoarece pot coexista factori masculini, tubari, uterini sau alte cauze reproductive. Recomand evaluarea partenerului de către specialist atunci când există indicație și, în funcție de particularitățile sale metabolice și nutriționale, pot realiza o evaluare și o intervenție dietetică separată.

Această abordare nu presupune că alimentația poate trata orice cauză de infertilitate masculină, ci recunoaște importanța sănătății ambilor parteneri în etapa preconcepțională. Terapia medicală nutrițională completează investigațiile și tratamentele de reproducere asistată, fără să întârzie nejustificat intervențiile recomandate de medicul specialist.

„Poate terapia medicală nutrițională contribui la obținerea unei sarcini spontane? Ce ați observat în cercetările și practica dumneavoastră?”

Narcisa Covataru: Intervențiile asupra stilului de viață pot ameliora anumiți parametri metabolici, regularitatea menstruală și, în anumite situații, indicatorii funcției ovulatorii la femeile cu PMOS. Totuși, trebuie să diferențiem aceste rezultate de obținerea unei sarcini clinice și de rata nașterilor vii, care sunt obiective reproductive distincte, influențate de numeroși factori.

În cercetările clinice exploratorii pe loturi restrânse de paciente cu PMOS pe care le-am coordonat, am observat sarcini spontane în rândul pacientelor care au atins o aderență de cel puțin 80% la intervenția nutrițională. Sunt observații încurajatoare care merită analizate, însă dimensiunea loturilor, modul de măsurare a aderenței și absența unui comparator adecvat limitează posibilitatea atribuirii unui efect cauzal terapiei nutriționale. Pentru mine, aceste rezultate susțin importanța monitorizării sistematice și a documentării evoluției clinice, nu formularea unor promisiuni de succes reproductiv.

Un caz clinic ilustrativ este cel al unei paciente cu PMOS care desfășura activitate profesională predominant nocturnă, lucra în schimburi și avea un nivel ridicat de solicitare profesională. Deși urma recomandările de terapie medicală nutrițională și beneficia de tratament medicamentos, evoluția reproductivă nu era cea așteptată.

În cadrul monitorizării am acordat o atenție suplimentară duratei și calității somnului, perturbării ritmului circadian și suprasolicitării, factori relevanți pentru sănătatea metabolică și generală. Ulterior, pacienta și-a reorganizat semnificativ activitatea, reducând programul profesional la aproximativ patru până la șase ore zilnic și acordând mai mult timp recuperării.

După aproximativ cinci luni de terapie medicală nutrițională, în contextul îngrijirii multidisciplinare și al modificărilor stilului de viață, a obținut o sarcină spontană. Nu putem concluziona că reducerea programului profesional sau TMN au determinat individual apariția sarcinii, însă cazul evidențiază necesitatea evaluării dincolo de aportul caloric și de compoziția meselor. Uneori, factorii care limitează progresul clinic sunt legați de condițiile de viață, somn și posibilitatea reală de implementare a intervențiilor recomandate.

„Cum abordați pacientele care se pregătesc pentru fertilizare in vitro?”

Narcisa Covataru: Pregătirea nutrițională pentru fertilizarea in vitro trebuie integrată în planul de medicină reproductivă, fără stabilirea unor obiective ponderale arbitrare. În funcție de contextul clinic, urmăresc evaluarea și optimizarea statusului glicemic, adecvarea aportului energetic și proteic, corectarea deficiențelor nutriționale documentate, managementul afecțiunilor metabolice asociate și susținerea unor comportamente alimentare și de viață care pot fi menținute pe durata tratamentului.

Pacientele normoponderale pot avea nevoi nutriționale semnificative, în timp ce pacientele cu obezitate necesită o evaluare individualizată a beneficiilor și riscurilor unei intervenții de scădere ponderală înaintea procedurii.

Vârsta reproductivă, rezerva ovariană, istoricul infertilității, durata încercărilor de concepție și recomandările medicului specialist sunt factori esențiali în stabilirea calendarului terapeutic. Nu consider justificată amânarea automată a procedurilor pentru atingerea unei anumite greutăți, în special atunci când timpul reproductiv reprezintă o variabilă critică.

Terapia medicală nutrițională trebuie să sprijine siguranța și optimizarea stării preconcepționale, nu să devină o condiție suplimentară nejustificată pentru accesul la tratamentele de fertilitate.

„Cum structurați intervenția pe parcursul a șase până la opt luni și care sunt obiectivele clinice urmărite?”

Narcisa Covataru: Într-un model de îngrijire longitudinală de șase până la opt luni, prima etapă include evaluarea inițială, identificarea problemelor nutriționale și cardiometabolice, definirea obiectivelor și stabilirea indicatorilor de monitorizare.

În primele două-trei luni, intervenția se concentrează pe implementarea unui model alimentar individualizat, adecvarea aportului energetic și nutrițional, organizarea meselor și integrarea activității fizice, a somnului și a strategiilor comportamentale. La aproximativ trei-patru luni, în funcție de necesitățile clinice, se realizează o reevaluare a răspunsului metabolic, antropometric și comportamental, iar în colaborare cu medicii specialiști se analizează și evoluția parametrilor endocrini sau reproductivi relevanți.

Următoarele luni sunt dedicate optimizării obiectivelor individuale, inclusiv sănătății preconcepționale atunci când este cazul, ajustării intervenției și consolidării autonomiei alimentare. Intervalele nu sunt fixe, iar monitorizarea poate continua pe termen mai lung în prezența obezității, diabetului zaharat, dislipidemiei, infertilității sau a altor comorbidități.

Este important să menționez că acest parcurs nu reprezintă un protocol universal impus de ghiduri, ci o modalitate de organizare a procesului de îngrijire în funcție de complexitatea fiecărui caz. Obiectivele sunt stabilite împreună cu pacienta, iar eficiența intervenției este analizată periodic.

Pentru mine, un program terapeutic bine construit trebuie să poată răspunde unor întrebări precise: ce problemă nutrițională am identificat, ce intervenție am utilizat, ce parametri s-au modificat, ce obiective nu au fost atinse și care este conduita următoare. Această abordare permite o monitorizare clinică justificată și evită prelungirea intervenției fără obiective definite.

„Putem discuta despre remisia PMOS după câteva luni de terapie?”

Narcisa Covataru: Putem discuta despre ameliorarea sau controlul unor manifestări endocrine, metabolice și reproductive și, în anumite situații, despre normalizarea unor parametri anterior modificați. De exemplu, o pacientă poate prezenta îmbunătățirea profilului lipidic, normalizarea statusului glicemic sau reluarea ovulației documentate după o perioadă de disfuncție ovulatorie.

Aceste rezultate au relevanță clinică, dar nu trebuie confundate cu vindecarea definitivă a sindromului. În prezent, nu există criterii universal acceptate pentru declararea remisiunii complete a PMOS, iar evoluția manifestărilor poate varia în timp, inclusiv în contextul schimbărilor ponderale, al înaintării în vârstă și al tranzițiilor reproductive.

În comunicarea medicală prefer să precizez exact ce rezultat a fost obținut și cum a fost documentat: remisia unei tulburări metabolice asociate, reluarea ciclurilor ovulatorii sau ameliorarea unui anumit indicator cardiometabolic. Această precizie este esențială atât pentru calitatea îngrijirii, cât și pentru așteptările pacientelor.

Scopul terapiei medicale nutriționale este obținerea și menținerea celui mai bun control clinic posibil, cu reducerea factorilor de risc modificabili și îmbunătățirea calității vieții.

„Ce le transmiteți femeilor cu PMOS care au încercat deja numeroase diete, fără rezultatele dorite?”

Narcisa Covataru: Le-aș recomanda să nu interpreteze lipsa rezultatului ponderal sau reproductiv drept dovada că nu mai există opțiuni terapeutice. Este necesar să reanalizăm obiectivele urmărite, corectitudinea evaluării inițiale, comorbiditățile, aderența și eventualii factori care au influențat răspunsul la intervenție.

Nu toate manifestările PMOS răspund în același ritm la modificările stilului de viață și nu toate pot fi controlate exclusiv prin nutriție. Uneori este necesară optimizarea tratamentului endocrinologic sau reproductiv, alteori evaluarea somnului, a sănătății psihologice ori a unor patologii asociate insuficient

Bibliografie științifică

1. Teede HJ, Bahri Khomami M, Morman R, et al. Polyendocrine metabolic ovarian syndrome, the new name for polycystic ovary syndrome: a multistep global consensus process. The Lancet. 2026;407:2329–2339. DOI: 10.1016/S0140-6736(26)00717-8. PubMed.
2. Teede HJ, Tay CT, Laven JJE, et al. Recommendations From the 2023 International Evidence-based Guideline for the Assessment and Management of Polycystic Ovary Syndrome. Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism. 2023;108(10):2447–2469. Articol integral.
3. International PCOS Network / Monash University. International Evidence-based Guideline – PMOS Terminology Update. 2026. Actualizare oficială.
4. American Society for Reproductive Medicine. PCOS is Now PMOS: Understanding the Name Change. 2026. Document oficial.