Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: Cui ii e frica de meniul de Craciun?

Doar cand ma uit la fila din calendar in care scrie decembrie mi se pare ca incep brusc sa ma stranga blugii, iar nasturele de la camasa, din dreptul abdomenului, devine din ce in ce mai firav pana la crapare. Vine Craciunul, perioada aceea din an in care consumam 1.567.988 kcal/zi de sarbatoare.
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: Cui ii e frica de meniul de Craciun?
Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: Cui ii e frica de meniul de Craciun?

Doar cand ma uit la fila din calendar in care scrie decembrie mi se pare ca incep brusc sa ma stranga blugii, iar nasturele de la camasa, din dreptul abdomenului, devine din ce in ce mai firav pana la crapare. Vine Craciunul, perioada aceea din an in care consumam 1.567.988 kcal/zi de sarbatoare.

Sunt absolut sigura ca daca ar putea scrie silueta mea i-ar trimite o scrisoare mult solicitatului batran-vedeta in aceasta perioada. „Draga Mos Craciun, te rog sa ma scapi de aceasta nebuna dupa dulciuri si mancaruri grele.

Sa desfiintezi notiunea de cozonac, sa stergi sarmalele de pe fata pamantului si sa eliberezi toti porcii din cotete pe o raza semnificativa de kilometri in jurul Bucurestiului. Sa nu mai aduci bomboane, ci pilule naturale topitoare de grasimi.

Daca nu exista, pune-ti renii sa le inventeze. Sa nu te mai lasi asteptat cu prajituri, declara-te si tu impresionat de o primire cu luminitele aprinse la banda de alergat. Si nu mai pica pe spate cand ti se spun poezii, cere mai bine sa ti se recite o lista de calorii pe suta de grame la, sa zicem, 100 de produse.”

Si mergand si mai departe cu imaginatia, raspunsul ar suna cam asa: „Draga silueta, nu ar fi mai simplu, si pentru mine, si pentru reni, ca sa nu mai vorbesc de spiridusi, sa iti rogi frumos detinatoarea sa se mute din Romania? Sincer iti scriu ca dupa ce va vizitez tara, nu mai incap pe alte hornuri. Cu drag, Mosul”.

Sa intelegeti de aici ca avem unul dintre cele mai chinuitoare meniuri de Craciun din lume. V-o spun burtile, dupa fiecare Ajun si v-o repet si eu acum, cu exemple internationale bine tocate in cele ce urmeaza.

Stridii vs. carnatoi de casa. Curcan contra jumari

Daca i-as spune bunicii mele ca francezii marcheaza Craciunul cu melci sau curcan ori ca englezii au ca principal desert un faimos pudding, cam de 1.000 de ori mai usor ca aluaturile noastre, si ca eu imbratisez ambele initiative culinare s-ar inchina de cel putin 2 ori si nu mi-ar mai vorbi jumatate de zi.

Ba chiar ma gandesc ca ar face portii si mai mari de carnati, piftii, jumari, tochituri ca sa le trimita in Capitala fetei careia „i-au intrat toate prostiile in cap”. Aşa suntem noi românii. Convinşi că până nu crapă pielea pe noi ca pe răposatul din farfurie, Crăciunul nu are gust.

Urmaşii lui Napoleon preferă curcan asezonat cu castane, foie gras ori fructe de mare. Norvegienii scapă şi ei în bucate de porc întocmai ca noi, însă au şi mâncăruri tradiţionale de peşte în meniurile de sărbătoare. Cu somon afumat sau morun uscat şi marinat. Desertul lor este crema de castane arctice. Cred că mi-ar îngheţa zâmbetul de la masa de Crăciun dacă am începe să comparăm beneficiile ei şi nebeneficiile cocii noastre.

Nemţii preferă carnea de gâscă la grătar cu varză şi mere. Ori raţă cu morcovi la cuptor. Ce ştiu ei ce-i bun, ar completa acum 98% dintre cunoscuţii mei. Dar poate ştiu ce-i rău.

Naşterea Domnului, moartea siluetei

N-aş vrea să credeţi că iau în derâdere marele praznic, vreau doar să subliniez gravitatea situaţiei. Pentru organismul femeilor în special este una dintre cele mai traumatizante perioade de peste an. Cam cu 6 săptămâni înainte de 25 decembrie a început tăierea drastică din meniu pentru misiunea “Strecurat în Rochiţica de Sărbători 2011”.

Mesele pline întorc însă kilogramele înzecit, însutit, înmiit. Nu vă mai spun ce înseamnă asta pentru că am tot insistat în destule file ale jurnalului. Şi atunci, avem o poftă, dar şi o talie predispusă la rontunjire, cum procedăm?  Păcălim meniurile cât putem de tare. Şi înţelegem odată că da, există Ajun de basm şi fără miros de carne tocată pe toată scara de bloc, şi fără cârnaţi proaspăt îngrămădiţi în maţe, şi fără jumările care ne amintesc de Ignatul din judeţul în care s-au născut părinţii.

Chit că nu e pasăre ca porcul, strecurăm mai multă carne uşoară în reţetele pe care, de ce nu, le furăm de la străini. Devenim extrem de zgârciţi cu uleiurile, unturile şi sosurile folosite din belşugul belşugului. Îi trimitem pe cartofi în vacanţa de iarnă, după ce i-am pus la treabă, în special în tigaie, aproape tot anul.

Aţi încercat vreodată să faceţi friptură de pui cu garnitură de mere la cuptor? Dacă nu, atunci aţi trăit degeaba o viaţă în bucătărie. Morcovii m-au surprins realmente plăcut zilele trecute când i-am aruncat într-o tavă la cuptor, pe lângă ceva carne. Dintre toate legumele înghesuite acolo, ei au fost cei mai gustoşi. Varza este şi ea o alegere pe care nu aveţi cum să o regretaţi. Şi, nu mă refer la cea à la Cluj sau la cea care înveleşte umplutura sărmăluţelor.

Pentru desert, la fel, avem o varietate de reţete prietenoase cu silueta, din care putem alege. Spume sau prăjituri în care făina nu primeşte rol principal. La băuturi nu mă amestec, nu putem spune că avem cine ştie ce specialităţi de Crăciun în afară de ţuica fiartă (oribilă, mă scuzaţi domnilor) sau de vinul fiert cu care păcătuiesc eu însămi de când începe sezonul rece şi mult după ce se termină. Deci hoţul nu poate striga “hoţul de calorii!”.

Dar vă pot spune că nici o sărbătoare nu merită să uităm pentru ea regulile alimentaţiei sănătoase. În a patra zi după Crăciun tot cu cântarul vă veţi regla socotelile şi tare mă tem că va fi şi Depresia acolo de faţă. Şi ştiţi că ea cheamă mereu alte şi alte bunătăţi, chipurile, să o înveselească.

Vă doresc să primiţi cadou în acest decembrie lucruri cu o măsură mai mici, pe care oricum să le schimbaţi până în Revelion cu altele şi mai micuţe. Graţie meselor cumpătate. Între ele, scrieţi-mi cum a fost, pe jurnalulpofticioasei@yahoo.com

Citeste si: Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: bilant aniversar

 

Andra Nastase
Andra Nastase

Nascuta intr-o familie cu bunici iscusite la gatit, din ale caror maini ieseau prajituri demne de Cartea Recordurilor categoria Gusturi Divine, inzestrata cu un metabolism extrem de capricios, a se citi lenes, si indragostita de tot ce inseamna delicatesa pe lumea asta, Pofticioasa ... citește mai mult

Cel mai nou articol Video:
Alina Lazăr, consilier dezvoltare personală : Cum alegem terapeutul potrivit