Infecţia orofacială cu virusurile HSV: cauze, simptome, tratament

Ce este virusul herpes simplex (HSV)

Infecţia cu virusul herpes simplex (HSV), în special cu tulpina HSV-1, este foarte contagioasă şi răspândită pe plan mondial, atingând proporţii endemice. O statistică mai veche, din anul 2012, arăta că 67% din populaţia lumii s-a confruntat cu această infecţie la un moment dat pe parcursul vieţii, cu incidenţa cea mai crescută în Africa (87% din populaţie) şi cea mai scăzută în Americi (40-50%).

Virusul herpes simplex poate fi de două tipuri: HSV-1 şi HSV-2. Primul tip se transmite pe cale orală (sărut, atingerea pielii persoanei infectate), cauzând herpesul oral sau orofacial (caracterizat prin apariţia unor vezicule dureroase, umplute cu lichid transparent, în jurul gurii sau pe pielea din jur). Uneori însă, HSV-1 poate cauza şi apariţia herpesului genital, specific mai degrabă infecţiei cu HSV-2, care se transmite pe cale sexuală (incidenţa acestei infecţii este estimată la 11% din populaţia lumii, cu vârste cuprinse între 15 şi 49 de ani).

Ce trebuie menţionat este faptul că, odată infectată, o persoană va fi purtătoare a acestui virus pentru toată viaţa, chiar dacă tratamentele ameliorează simptomele. Atât infecţia cu HSV-1, cât şi cea cu HSV-2 sunt, iniţial, asimptomatice. Este adevărat, infecţia cu virusul herpes simplex are perioada de maximă contagiozitate atunci când apar simptomele, dar asta nu înseamnă că virusul nu poate fi transmis altei persoane dacă manifestările lipsesc.

Infecţia orofacială cu virusurile HSV: simptome

De regulă, simptomele infecţiei orofaciale cu virusul herpes simplex apar brusc şi trec de la sine în cel mult 10 zile. Acestea pot consta în:

• Vezicule pline cu lichid transparent sau gălbui pe buze şi/sau pe pielea din jurul gurii ori pe gingii
• Senzaţie de arsură, înţepătură, mâncărime sau durere în zona respectivă
• Febră, frisoane, dureri de cap, creşterea în volum a ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului
• Oboseală survenită la cel mai mic efort
• Nervozitate
• Lipsa poftei de mâncare
• Gingii inflamate, roşii, care sângerează
• Dureri în gât

În cazul anumitor categorii de persoane, infecţia cu virusul herpes simplex ridică anumite probleme, deoarece există riscul apariţiei unor complicaţii. De exemplu, persoanele cu HIV/SIDA pot prezenta simptome mult mai severe dacă sunt infectate cu virusul herpes simplex. Uneori, infecţia cu HSV-1 în cazul acestor persoane poate determina complicaţii severe, precum encefalita sau keratita (infecţie oculară).

O altă categorie vulnerabilă este reprezentată de nou-născuţii care sunt infectaţi în timpul travaliului cu virusul herpes simplex. Aceştia pot dezvolta afecţiuni neurologice severe şi există chiar riscul de deces. Riscul cel mai crescut de transmitere a virusului herpes simplex are loc dacă gravida este infectată în primul trimestru de sarcină. Femeile care sunt infectate înainte de a rămâne însărcinate prezintă cel mai scăzut risc de a transmite infecţia fătului.

Infecţia orofacială cu virusurile HSV: cauze

Principala cale de transmitere a virusului herpes simplex de tip 1 este prin contactul oral (atingerea buzelor, a pielii infectate, a salivei etc.), dar şi prin folosirea la comun a anumitor obiecte infectate (prosoape, ruj etc.). O situaţie aparte este reprezentată de transmiterea virusului herpes simplex prin sexul oral.

De exemplu, o persoană care este infectată cu HSV-1 poate transmite virusul partenerului de cuplu, prin sex oral – acesta va dezvolta ulterior herpes genital. Încă o dată, menţionăm că absenţa simptomelor infecţiei cu virusul herpes simplex nu înseamnă că virusul nu poate fi transmis!

Infecţia orofacială recurentă cu virusul herpes simplex poate fi pusă pe seama stresului sau expunerii la temperaturi extreme, dar poate fi declanşată şi pe fondul sistemului imunitar deficitar (de exemplu, în cazul răcelii, gripei sau al altor afecţiuni).

Infecţia orofacială cu virusurile HSV: diagnostic

Diagnosticul de infecţie orofacială cu virusul herpes simplex se stabileşte pe baza examenului clinic (evaluarea simptomelor, istoricul medical), dar şi cu ajutorul unor investigaţii precum: prelevarea unei mostre de lichid din vezicule, analize de sânge sau biopsie (prelevarea unei mostre de ţesut).

Infecţia orofacială cu virusurile HSV: tratament

Deşi tratamentele disponibile pentru infecţia orofacială cu virusurile HSV sunt eficiente şi ameliorează simptomele, acestea nu tratează definitiv cauza. Odată infectată, o persoană va fi purtătoare a virusului pentru toată viaţa şi, în momentul în care va găsi un „moment propice”, cum ar fi perioadele stresante, răceala, gripa, o anumită afecţiune, îşi va face din nou apariţia.

Infecţia cu HSV-1 poate trece de la sine, în decursul a maximum 10 zile, dar simptomele pot fi ameliorate şi cu ajutorul anumitor unguente, comprimate sau soluţii cu proprietăţi antivirale, care au în compoziţie substanţe active precum aciclovir, famciclovir, valaciclovir etc. De asemenea, pot fi recomandate soluţii de clătire a cavităţii bucale care pot ameliora durerea.

Pentru prevenirea înrăutăţirii simptomelor, se recomandă evitarea alimentelor sărate, picante, dure, a băuturilor carbogazoase şi acide, precum cola, suc de portocale, de grepfrut, limonadă. Compresele cu gheaţă aplicate pe zona respectivă ajută la ameliorarea durerii şi reduc inflamaţia.

Infecţia orofacială cu virusurile HSV: prevenţie

Infecţia cu virusul herpes simplex poate fi prevenită respectând anumite reguli, precum:

• Evitarea atingerii buzelor sau pielii din jurul gurii
• Evitarea sexului oral
• Evitarea folosirii în comun a obiectelor care intră în contact cu pielea sau saliva persoanei infectate (pahar, prosop, ruj etc.)

Autor: Paula Rotaru

Surse: who.int, healthline.com, drugs.com