Cardiomiopatia dilatativă idiopatică: simptome, cauze, tratament

Cardiomiopatia dilatativă idiopatică: simptome, cauze, tratament

Cardiomiopatia dilatativă idiopatică: definiţie

Cardiomiopatia dilatativă este o afecţiune a muşchiului inimii care constă în incapacitatea acestuia de a pompa sânge, ca urmare a dilatării excesive a ventriculului stâng, care este slăbit şi nu îşi mai poate exercita funcţia. Principalele cauze ale acestei afecţiuni sunt hipertensiunea şi bolile valvulare ale inimii, însă în mai mult de jumătate din cazuri nu este decelată o cauză precisă, caz în care afecţiunea poartă numele de cardiomiopatie dilatativă idiopatică (CDI).

De regulă, pacienţii cu CDI au vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani, iar o treime dintre ei pot avea un istoric familial de cardiomiopatie. Cu toate acestea, există şi alte posibile cauze suspectate ale CDI, cum ar fi infecţiile virale, afecţiunile induse de tahicardie, bolile metabolice sau intoxicaţiile.

Cardiomiopatia dilatativă idiopatică: simptome

Multe persoane cu cardiomiopatie dilatativă nu prezintă simptome decât în stadii avansate ale bolii, iar acestea pot include:

  • Dificultăţi respiratorii (respiraţie scurtă)
  • Umflarea picioarelor
  • Oboseală
  • Creştere în greutate
  • Senzaţie de leşin
  • Palpitaţii
  • Ameţeală
  • Durere sau senzaţie de presiune în piept

În cazul în care se dezvoltă un cheag de sânge, ca urmare a obstrucţionării fluxului sanguin, există riscul producerii unui infarct sau accident vascular cerebral.

Cardiomiopatia dilatativă idiopatică: posibile cauze şi factori de risc

În cazul în care cardiomiopatia dilatativă nu este cauzată de hipertensiune sau alte boli valvulare, medicul poate suspecta existenţa uneia dintre următoarele probleme de sănătate sau a unuia dintre aceşti factori de risc:

  • Boli coronariene (tahicardie ventriculară sau supraventriculară)
  • Diabet
  • Boli tiroidiene (hipotiroidism, hipertiroidism, hiperparatiroidism)
  • Infecţia cu hepatită
  • Infecţia cu HIV/SIDA
  • Consumul excesiv de alcool
  • Endocardită (o infecţie a valvelor inimii sau a stratului său intern, endocardul)
  • Anumite medicamente şi droguri (ciclofosfamide, chimioterapice – doxorubicina sau daunorubicina – ori cocaina, amfetamina)
  • Radioterapia
  • Complicaţii în ultimele 5 luni de sarcină (aceasta survine după naştere şi poartă numele de cardiomiopatie postpartum)
  • Amiloidoză
  • Boala Gaucher, Hurler sau Hunter
  • Hemocromatoză
  • Boala Niemann-Pick
  • Pelagra
  • Boala Beri-beri (deficienţa de tiamină)
  • Carenţa de seleniu
  • Scorbutul (carenţa de vitamina C)

Cardiomiopatia dilatativă idiopatică: diagnostic

Diagnosticul de cardiomiopatie dilatativă se stabileşte pe baza: simptomelor, istoricului familial, a examenului clinic, a testelor de sânge şi a altor investigaţii recomandate de medic, precum electrocardiograma, radiografia toracică, ecocardiograma, CT, IRM, coronarografia, testele genetice şi testul EKG de efort. 

O altă investigaţie care ar putea fi indicată în cazul suspectării unei infecţii la nivelul inimii este biopsia miocardului, care constă în prelevarea de fragmente de muşchi al inimii pentru a fi studiate la microscop.

Cardiomiopatia dilatativă idiopatică: tratament

Tratamentul cardiomiopatiei dilatatice idiopatice vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului prin ameliorarea simptomelor, încetinirea în evoluţie a bolii  şi reducerea la minimum a factorilor de risc ce pot cauza complicaţii.

Acesta constă în administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor angiotensinei, betablocante, diuretice, antagonişti ai aldeosteronului şi alte medicamente pe care doctorul le consideră necesare.

De asemenea, pot fi recomandate diverse intervenţii chirurgicale care pot reduce riscul de morbiditate şi mortalitate, cum ar fi montarea unui stent la nivelul arterei carotide sau ablaţia prin cateter pentru ţinerea sub control a tahicardiei.  

În cazul depistării unor infecţii, medicul poate recomanda terapia antivirală şi administrarea de imunoglobulină intravenos sau imunosupresoare.

În plus, este indicată schimbarea stilului de viaţă, care presupune: renunţarea la alcool şi tutun, dieta sănătoasă, mişcarea regulată, evitarea stresului şi odihna suficientă.

Autor: Paula Rotaru

Surse: ncbi.nlm.nih.gov, ahajournals.org, clevelandclinic.org, webmd.com

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.