Boala zgârieturii de pisică (limfoadenita subacută regională): cauze, simptome, tratament

Boala zgârieturii de pisică (limfoadenita subacută regională): cauze, simptome, tratament

Ce este limfoadenita subacută regională sau boala zgârieturii de pisică

Limfoadenita subacută regională sau boala zgârieturii de pisică este o afecţiune cauzată de infecţia cu o bacterie prezentă în saliva pisicii, numită Bartonella henselae. Aproximativ 40% dintre pisici, în special cele cu vârsta sub un an, sunt purtătoare ale acestei bacterii, transmisă cel mai probabil de la purici, deşi mare parte dintre ele nu prezintă nici un fel de simptom.

Transmiterea bacteriei la om are loc prin muşcătura sau zgârietura de pisică. O rană deschisă este calea perfectă pentru ca bacteria prezentă în saliva animalului infectat să ajungă în organismul uman.

Simptomele infecţiei pot apărea la 3-14 zile de la eveniment şi pot consta în eczeme, leziuni uşor ridicate la nivelul pielii, vezicule cu puroi, durere în zona respectivă sau chiar febră ori epuizare în cazurile severe. Infecţia cu Bartonella henselae poate duce la complicaţii grave în cazul persoanelor cu sistemul imunitar deficitar, ca urmare a unei boli cronice.

De aceea, imediat după muşcătura sau zgârietura de pisică, este esenţial să spălaţi bine zona cu apă şi săpun sau să folosiţi soluţie dezinfectantă (spirt, betadină). În plus, nu permiteţi pisicii să vă lingă pe piele, mai ales dacă aveţi răni deschise.

Pisicile pot transmite şi alte boli omului, multe dintre ele severe, printre care: campilobacterioza, criptosporidioza, rabia, toxoplasmoza, toxocaroza.

Boala zgârieturii de pisică: simptome

Cel mai comun simptom al limfoadenitei subacute regională este apariţia unei vezicule cu puroi la locul cu pricina, la 3-10 zile de la infectare. Alte simptome pot fi:

  • Umflarea nodulilor limfatici din apropierea zonei lezate
  • Oboseala
  • Durerile de cap
  • Dureri musculare generalizate
  • Febră uşor crescută
  • Lipsa poftei de mâncare
  • Scăderea în greutate
  • Durerile în gât
  • Durerile de spate
  • Frisoanele
  • Durerile abdominale sau articulare

Deşi sunt rare, complicaţiile cauzate de boala zgârieturii de pisică sunt severe şi pot consta în: encefalopatie, neuroretinită, osteomielită sau sindromul oculoglandular Parinaud. Astfel de complicaţii apar cu precădere la copiii cu vârsta sub 5 ani sau la persoanele vârstnice, cu boli cronice, care au sistemul imunitar incomplet dezvoltat sau fragil.

Alte afecţiuni care se pot manifesta similar sunt: limfadenita, bruceloza, limfogranulomul veneric, boala Lyme.

Boala zgârieturii de pisică (limfoadenita subacută regională): cauze

Cauza limfoadenitei subacute regională este infecţia cu bacteria Bartonella henselae, prezentă în saliva pisicii. La rândul ei, pisica poate lua această bacterie de la purici. Rareori, oamenii pot contracta această bacterie direct prin muşcătura de purice sau de căpuşă

De cele mai multe ori însă, bacteria este transmisă omului prin muşcătura sau zgârietura provocată de pisica infectată ori prin lingerea tegumentului cu leziuni. Copiii sunt mai expuşi acestui pericol, deoarece au tendinţa să se joace mai agresiv cu pisicile şi riscă să fie zgâriaţi sau muşcaţi de felinele infectate.

Trebuie menţionat însă că bacteria nu se transmite de la un om la altul.

Persoanele cu diabet, cancer, HIV, SIDA, gravidele şi cele care au fost supuse unui transplant de organe sunt mai predispuse la apariţia complicaţiilor provocate de această boală.

Boala zgârieturii de pisică: diagnostic

Diagnosticul de limfoadenită subacută regională nu se stabileşte doar pe baza simptomelor şi a examenului clinic. Pentru confirmarea acestuia este necesară o analiză de sânge specifică, respectiv proteina C reactivă, care identifică precis prezenţa în sânge a bacteriei B. henselae.

De asemenea, va fi luat în calcul istoricul medical al pacientului, deoarece simptomele limfoadenitei subacute regională pot fi similare cu alte altor afecţiuni.

Boala zgârieturii de pisică: tratament

În general, boala zgârieturii de pisică nu produce simptome şi nici nu este periculoasă pentru sănătate, motiv pentru care nu este necesar un tratament. Alteori însă, când persoana afectată are sistemul imunitar slăbit, apar simptome ce pot fi ameliorate cu ajutorul antibioticelor (azitromicină, ciprofloxacină, rifampicină, tetraciclină etc.), dar acestea trebuie administrate numai la recomandarea medicului. 

Boala zgârieturii de pisică: prevenţie

Pentru a preveni boala zgârieturii de pisică, este recomandată evitarea contactului cu saliva pisicii, sub orice formă. De asemenea, pentru a evita riscul de zgârieturi, este indicată tăierea periodică a gheruţelor felinelor.

Spălatul pe mâini după contactul cu o pisică este, de asemenea, esenţial pentru prevenirea acestei afecţiuni. Nu permiteţi felinelor să vă lingă pe piele, mai ales dacă aveţi răni deschise.

Pentru a preveni infectarea pisicilor cu B. henselae, se recomandă deparazitarea externă periodică a acestora, precum şi curăţenia exemplară în propriul cămin (puricii se pot ascunde în zonele cu praf din colţurile casei).

Autor: Paula Rotaru

Surse: healthline.com, cdc.gov, medicalnewstoday.com

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.