Beri-beri (deficienţa de tiamină): simptome, cauze, tratament, prevenţie

Beri-beri (deficienţa de tiamină): simptome, cauze, tratament, prevenţie

Beri-beri sau deficienţa de tiamină este o afecţiune des întâlnită în rândul persoanelor malnutrite, care consumă frecvent alcool sau suferă de boala Crohn. De asemenea, deficienţa de tiamină apare frecvent în cazul pacienţilor cu afecţiuni renale care fac dializă. Tiamina este denumirea oferită vitaminei B1, care are un rol foarte important în organism.

Această vitamină transformă substanţele nutritive din alimente în energie şi poate fi găsită în fructe şi legume proaspete, carne slabă, cereale integrale şi lactate. Deficienţa de tiamină afectează sistemul nervos, respiraţia, inima şi creierul.

Există două tipuri de beri-beri: umed (afectează inima şi sistemul circulator) şi uscat (afectează sistemul nervos şi pe cel muscular). În lipsa unui tratament adecvat, deficienţa de tiamină poate duce la afecţiuni grave, care pot pune în pericol viaţa pacientului.

Regimul alimentar bogat în vitamina B1 este esenţial pentru a preveni această afecţiune, însă anumite probleme de sănătate pot împiedica absorbţia eficientă a acestui nutrient în organism. Infecţia cu HIV, hipertiroidismul, sarcina, diareea severă, bolile de ficat şi chirurgia bariatrică împiedică asimilarea acestei vitamine.

Beri-beri: simptome

Simptomele deficienţei de tiamină variază în funcţie de severitatea afecţiunii, de vârsta şi starea generală de sănătate a pacientului. Acestea pot include:

  • Senzaţia de lipsă de aer
  • Ritm cardiac accelerat
  • Umflarea mâinilor sau/şi a picioarelor
  • Slăbiciune la nivelul membrelor inferioare
  • Înţepături sau pierderea sensibilităţii la nivelul mâinilor sau picioarelor
  • Dureri musculare
  • Confuzie
  • Tulburări de vorbire
  • Vărsături
  • Mişcări involuntare ale ochilor sau vedere dublă
  • Pierderi de memorie
  • Tulburări de coordonare
  • Halucinaţii
  • Incapacitatea de a reţine informaţii şi de a face calcule simple
  • Paralizie

Cauze şi factori de risc

Deficienţa de tiamină este destul de rar întâlnită în ţările dezvoltate, unde nivelul de trai este mediu sau ridicat şi unde majoritatea alimentelor sunt îmbogăţite cu vitamine şi minerale esenţiale. Incidenţa acestei afecţiuni este ridicată în special în ţerile subdezvoltate, unde alimentaţia este deficitară şi populaţia este malnutrită, dar şi în rândul persoanelor care consumă alcool în exces, factor care împiedică absorbţia şi asimilarea vitaminei B1. Rareori, beri-beri poate fi o afecţiune moştenită de la părinţi, dar simptomele apar abia la maturitate.

Alte cauze ale deficienţei de tiamină pot fi:

  • Hrănirea sugarilor cu formule de lapte care nu conţin suficientă vitamina B1
  • Dializa
  • Administrarea de diuretice
  • Dietele de slăbire drastice, care nu conţin toate grupele de substanţe nutritive

De asemenea, există câţiva factori care pot creşte riscul de beri-beri:

Diagnostic

Pe baza examenului clinic, dar şi a testelor de sânge sau urină, medicul va stabili diagnosticul de beri-beri şi, ulterior, tratamentul corect. Dacă organismul nu asimilează tiamina, nivelurile acesteia în urină şi sânge vor fi scăzute.

Examenul fizic constă în evaluarea simptomelor şi efectuarea unor teste de coordonare sau de reflexe, care pot sugera anumite disfuncţionalităţi. Tulburările de memorie, confuzia şi halucinaţiile fac parte din tabloul simptomatic specific al deficienţei de tiamină.

De asemenea, medicul va examina mâinile şi picioarele pacientului, îi va lua tensiunea şi îi va asculta bătăile inimii cu ajutorul unui stetoscop. Dificultăţile de respiraţie, sunetele anormale ale inimii şi ritmul cardiac accelerat sunt indicii că pacientul respectiv poate avea o carenţă de vitamina B1.

Examenul neurologic este, de asemenea, foarte important. Medicul va observa dacă există tulburări de coordonare, motricitate şi echilibru sau dacă vederea pacientului prezintă probleme.

Beri-beri: tratament

Beri-beri este uşor de tratat, cu ajutorul suplimentelor sau injecţiilor cu tiamină, sau prin intermediul alimentaţiei, dacă afecţiunea nu este severă. Scopul tratamentului este ca nivelul de tiamină să revină la normal şi, astfel, simptomele să dispară sau să se amelioreze.

Este foarte important ca deficienţa de tiamină să fie tratată corect şi cât mai precoce, pentru a nu apărea complicaţii, mai ales la nivelul inimii sau al sistemului nervos.

Prevenţie

Pentru a preveni deficienţa de tiamină, este important să se urmeze un regim alimentar bogat în vitamina B1. Sunt indicate alimente precum:

Important de menţionat este faptul că gătirea alimentelor la temperaturi crescute duce la pierderea tiaminei din conţinutul acestora. Aşadar, pe cât posibil, se recomandă consumul alimentelor în stare crudă, la aburi sau la cuptor.

În cazul sugarilor, se recomandă cu precădere alăptarea, iar dacă acest lucru nu este posibil, se indică formulele de lapte îmbogăţite cu tiamină şi alte vitamine esenţiale. Evitarea alcoolului şi consumul moderat de cafea şi ceai sunt, de asemenea, măsuri care pot limita riscul de deficienţă de tiamină.

Nu în ultimul rând, sunt indicate în scop preventiv suplimentele cu vitamina B, dar numai la recomandarea medicului şi respectând doza specificată pe ambalaj.

Surse: healthline.com, emedicine.medscape.com,medlineplus.gov

Autor: Paula Rotaru

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.