Interviu despre parfumuri cu strănepotul Ninei Ricci, parfumierul Romano Ricci

Romano Ricci are 28 de ani, a crescut într-o familie celebră (e strănepotul Ninei Ricci) şi a pariat pe un altfel de parfumerie. Cea făcută din suflet, la scară mică.
Interviu despre parfumuri cu strănepotul Ninei Ricci, parfumierul Romano Ricci

Romano Ricci are 28 de ani, a crescut într-o familie celebră (e strănepotul Ninei Ricci) şi a pariat pe un altfel de parfumerie. Cea făcută din suflet, la scară mică, pentru un public nişat.
Un interviu sincer despre lumea parfumeriei, despre idei moderniste într-o lume dominată de tradiţionalism, despre un copil teribil… de talentat.

C.S.Î.D.: Într-un interviu spuneai că nu simţi că există nimic modern în lumea parfumurilor şi de aceea ţi-ai dorit să îţi lansezi brandul propriu.

R.R.: Ideea de a-mi lansa propriul univers mi-a venit acum mult timp înainte de a o exprima. Era o perioadă în care parfumeria era foarte tradiţionalistă. Mi-am dorit să aduc ceva nou, nu doar numele meu. Eram prea sincer şi prea pasionat de parfumerie pentru a face acest lucru. Mi-am dorit cu adevărat să aduc o noua perspectivă asupra lucrurilor, am vrut să pun totul la îndoială. Aceasta este una dintre
slăbiciunile mele însă este, în acelaşi timp, şi o calitate. Am simţit că am ce să aduc lumii parfumurilor păstrând pasiunea şi calitatea ingredientelor fără să creez în acelaşi timp pentru femeia în vârstă,
de peste 50 de ani. Am 28 de ani şi am vrut să mă adresez femeilor de vârsta mea. N-am fost sigur că voi câştiga acest joc. Am riscat. Astăzi sunt fericit că am făcut-o.

C.S.Î.D.: Faptul că te-ai născut în lumea parfumurilor te-a ajutat să obţii acea atingere de modernitate pe care ţi-o doreai?

R.R.: Nu neapărat. M-a ajutat să reflectez asupra parfumeriei. Să mă gândesc la ce i-aş putea aduce. Mai apoi modernitatea a venit împreună cu mine. Sunt modern prin aceea că pun totul la îndoială, îmi place să râd de tot, mai ales de preţiozitatea din această lume. Cred că este foarte plictisitoare. Am vrut o abordare mai spontană păstrând în acelaşi timp misterul. Cred că este o oarecare armonie, un oarecare
umor în parfumurile pe care le propun. Însă, în acelaşi timp, construcţia formulei este una foarte serioasă.

C.S.Î.D.: Julieta este un personaj clasic. Propui o Julieta modernă, prin această formulare?

R.R.: Te-ai gândit că vorbesc despre Julieta lui Shakespeare. Aşa este, însă o folosesc doar sub forma unui simbol. Sunt cumva forţat să explic punctul de pornire şi astfel a trebuit să ofer imaginea de la care am pornit.  Folosesc numele ei doar pentru că aceasta doreşte să iubească şi să fie iubită. Şi cred că asta ne dorim toţi. Iar eu îi ofer o armă. Aici trebuie să ne gândim la metaforă.

C.S.Î.D.: Deci ai avut-o în minte pe Julieta, într-un fel sau altul…

R.R.: Da şi nu. Dar numai ca stereotip. Pentru că, de fapt, în tragedie Julieta este cea fermă, Romeo fiind partea slabă. Ea este cea care preia iniţiativa. Deci, cred că, într-un fel, tot timpul a avut o armă.

C.S.Î.D.: Dar parfumul Gentlewoman?

R.R.: Gentlewoman este versiunea masculină a Julietei. De fiecare dată un zâmbet diferit…

C.S.Î.D.: Ce conţine în acest parfum?

R.R.: Este o formulă destul de simplă. Am pornit de la o apă de colonie şi să găsesc ceva s-o feminizez. Atunci m-am gândit la migdale şi cred că se potrivesc perfect. Migdalele aduc senzualitate, vibraţie. Este o idee simplă.

C.S.Î.D.: Unde-ţi găseşti inspiraţia?

R.R.: Tot timpul pornesc de la persoana care urmează să poarte parfumul şimă gândesc la ce aş vrea să poarte şi la ce ar vrea ea să poarte. Atunci pornesc de la această idee în compunerea formulei. Nu pot altfel pentru că risc că merg în prea multe direcţii.

C.S.Î.D.: Când creezi un parfum  te gândeşti la un prototip de femeie?

R.R.: Am o imagine destul de concretă legată de cum este ea, legat de ce urmăreşte. Cred că dragostea este despre calităţi diferite. La oameni îmi plac mai mult slăbiciunile decât punctele tari.  E vorba despre slăbiciunile pe care ei cred că le au, e vorba despre ce îi face unici. Adun câte ceva de la fiecare şi compun un personaj fictiv. Nu este vorba despre o persoană pe care o cunosc în viaţa reală. Nu sunt un nebun creativ. Oamenii spun că sunt creativ. Eu spun că sunt doar un bun observator. Încerc să descriu ceea ce văd. Încerc, de asemenea, să propun idei inedite. De data aceasta propun femeilor un parfum masculin.

C.S.Î.D.: Femeile pe care le-ai întâlnit şi purtau acest parfum aveau ceva din prototipul despre care vorbeai mai devreme?

R.R.: Cred că mi s-a întâmplat de maxim zece ori să întâlnesc femei care purtau parfumul meu. Este un brand mic. Este un parfum pentru cunoscători. Sunt puţin jenat dar şi mândru de acest lucru, în acelaşi timp.

C.S.Î.D.:  Aceste femei semănau cu personajul imaginat?

R.R.:  În 80% din cazuri, da. Aş putea să te sfătuiesc în privinţa parfumului pe care ar trebui să-l porţi. Desigur, mă pot înşela, însă în 80% din cazuri am dreptate. Cred că există o legătură între cine eşti, modul în care te îmbraci şi ceea ce vrei să exprimi.

C.S.Î.D.:  Crezi în formule semnătură?

R.R.:  Nu văd parfumurile aşa. Ar fi ca şi cum ai purta aceeaşi rochie în fiecare zi. Sau aceeaşi pălărie stupidă. În viziunea mea femeia se joacă. Mă inspiră versatilitatea femeii şi comportamentul ei. Femeia deţine mai multe instrumente care o ajută să se schimbe. Noi, bărbaţii, suntem cerebrali, gândim logic, pentru că aveţi nevoie de noi astfel. Dacă ne-am schimba zilnic aţi înnebuni! Femeile îşi permit această libertate, libertate care mă inspiră. Ieri era brunetă, azi e blondă. Mâine va fi altfel. Mereu mă şochează acest lucru. Noi nu avem această libertate. Parfumul îşi propune să te stimuleze să fii altfel în fiecare zi. dar, dacă stai să te gândeşti, acesta este lucrul care ne face umani şi ne diferenţiază de animale. Deci, nu te lua prea în serios.

C.S.Î.D.:  Ai vreo amintire, vreun motto moştenit din familie, de la bunic sau străbunică?

R.R.:  Nu aş vrea să fiu privit prin prisma trecutului. Ce fac astăzi nu are nicio legătură cu istoricul familiei mele. Nu încerc să demonstrez nimic. Sunt liber în ceea ce fac. Cred că tatăl meu ar dezaproba ceea ce fac eu. Probabil ar dori să am un business mare, un lanţ mare de distributie. Eu lucrez cu inima. Tot ce pot să fac este să fiu sincer.