Angajații din România pot lucra legal în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, inclusiv la angajatori diferiți. Codul muncii permite cumulul de funcții, dar impune câteva condiții: programele nu trebuie să se suprapună, anumite funcții sunt incompatibile, iar dreptul la odihnă trebuie respectat. Există reguli distincte și pentru persoanele care au două contracte cu aceeași firmă.
Salariații din România pot avea două sau chiar mai multe contracte individuale de muncă în același timp, inclusiv la angajatori diferiți. Codul muncii permite cumulul de funcții și precizează că fiecare angajat trebuie să primească salariul corespunzător activității prestate. Dreptul nu este însă lipsit de condiții. Programele de lucru nu trebuie să se suprapună, trebuie respectate perioadele de odihnă, iar în anumite domenii există incompatibilități stabilite prin legi speciale.
Articolul 35 din Legea nr. 53/2003 reglementează dreptul salariaților de a lucra în baza mai multor contracte individuale de muncă. Regula se aplică atât în cazul angajatorilor diferiți, cât și atunci când toate contractele sunt încheiate cu aceeași companie. Potrivit legii, salariatul poate beneficia de salariul corespunzător pentru fiecare contract, iar angajatorii nu au voie să îi aplice un tratament nefavorabil doar pentru că alege să lucreze și în altă parte.
Articolul 35 a fost modificat prin Legea nr. 283/2022. Una dintre condițiile prevăzute în forma actuală este ca programele de muncă aferente contractelor să nu se suprapună.
Citește și: Taloanele de pensie se schimbă din noiembrie. Ce pensionari vor primi documente mov?
Da. Cumulul de funcții este permis și în cadrul aceluiași angajator, însă există reguli suplimentare.
Potrivit informațiilor publicate de Inspecția Muncii în platforma REGES, salariatul care are două contracte individuale de muncă la aceeași companie trebuie să ocupe funcții diferite. În plus, timpul de muncă aferent ambelor contracte nu poate depăși 12 ore pe zi. Prin urmare, un angajat poate avea, de exemplu, un contract pentru o activitate administrativă și un altul pentru o activitate distinctă în cadrul aceleiași firme, cu respectarea programului și a celorlalte condiții legale.
Una dintre condițiile esențiale pentru a avea două contracte de muncă este ca programele stabilite prin acestea să fie diferite.
De exemplu, dacă un salariat lucrează la primul loc de muncă între orele 08:00 și 16:00, programul celui de-al doilea contract trebuie organizat astfel încât să nu se suprapună cu primul. Regula se aplică indiferent dacă angajatul lucrează pentru două companii diferite sau are mai multe contracte cu același angajator. Fiecare contract trebuie să prevadă programul de lucru, iar salariatul are obligația să respecte atribuțiile și condițiile stabilite.
Codul muncii stabilește pentru un contract cu normă întreagă o durată normală de opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă este, de regulă, de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, cu respectarea regulilor privind perioada de referință prevăzute de lege.
În cazul cumulului de funcții, trebuie făcută distincția între contractele încheiate cu angajatori diferiți și cele încheiate cu aceeași companie. Pentru două contracte la același angajator, REGES precizează explicit limita de 12 ore pe zi pentru timpul de muncă aferent ambelor contracte. Indiferent de situație, simpla existență a mai multor contracte nu înlătură obligațiile legale privind timpul de muncă, odihna și securitatea la locul de muncă.
Angajații au dreptul la repaus între zilele de muncă, chiar dacă lucrează în baza mai multor contracte. Potrivit informațiilor publicate de Inspecția Muncii, repausul zilnic este de cel puțin 12 ore consecutive. Prin excepție, în cazul muncii în schimburi, acesta nu poate fi mai mic de opt ore între schimburi. De asemenea, repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. Acesta poate fi acordat și în alte zile, în condițiile prevăzute de Codul muncii.
Aceste reguli trebuie luate în calcul atunci când un angajat își organizează programul la două locuri de muncă. Un orar care nu permite respectarea perioadelor de odihnă poate ridica probleme de legalitate.
Da. Articolul 35 alineatul (2) din Codul muncii prevede o excepție pentru situațiile în care legea stabilește incompatibilități între anumite funcții. Astfel de restricții pot exista în cazul unor profesii sau categorii de personal pentru care se aplică reguli speciale, inclusiv în anumite domenii din sectorul public.
Înainte de încheierea celui de-al doilea contract, angajatul trebuie să verifice dacă funcția pe care urmează să o ocupe poate fi cumulată cu cea pe care o exercită deja.
Codul muncii nu prevede o obligație generală de a solicita acordul primului angajator pentru încheierea unui al doilea contract individual de muncă. Mai mult, legea interzice angajatorilor să aplice un tratament nefavorabil salariaților care își exercită dreptul de a lucra în baza mai multor contracte.
Totuși, angajatul trebuie să își respecte obligațiile din fiecare raport de muncă. Printre acestea se numără îndeplinirea atribuțiilor din fișa postului, respectarea disciplinei muncii, obligația de fidelitate față de angajator și păstrarea confidențialității informațiilor de serviciu.
În cazul în care cele două activități pot genera un conflict de interese sau implică informații confidențiale, situația trebuie analizată cu atenție, în funcție de natura posturilor și de regulile aplicabile.
Sursa foto: Shutterstock