Echinocțiul de toamnă schimbă ritmul zilelor. Ce se întâmplă cu lumina după acest moment și de ce nopțile devin tot mai lungi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Echinocțiul de toamnă este unul dintre cele mai importante momente astronomice ale anului și marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică. În 2026, fenomenul are loc pe 23 septembrie, la ora 03:05, ora României. Din acel moment, Soarele își continuă aparent deplasarea spre sud, iar pentru locuitorii emisferei nordice zilele devin din ce în ce mai scurte și nopțile tot mai lungi.

Echinocțiul este asociat în mod obișnuit cu ideea că ziua devine egală cu noaptea. Explicația astronomică este însă ceva mai complexă. Deși durata zilei și cea a nopții sunt foarte apropiate în această perioadă, ele nu sunt neapărat de exact 12 ore fiecare chiar în ziua echinocțiului.

Ce este, de fapt, echinocțiul de toamnă

Pământul se deplasează în jurul Soarelui, dar axa sa de rotație este înclinată cu aproximativ 23,5 grade față de planul orbitei. Această înclinare este principalul motiv pentru care avem anotimpuri.

Recomandări

Ce servicii medicale sunt gratuite pentru persoanele neasigurate. Ce pot primi la medicul de familie și…

Fiul lui Cindy Crawford, Presley Gerber, a murit la doar 27 de ani. Se afla internat…

Pe parcursul anului, fiecare emisferă primește cantități diferite de lumină solară. Vara, emisfera nordică este înclinată mai mult spre Soare, iar zilele sunt mai lungi. Iarna se întâmplă invers.

La echinocțiu se ajunge la o situație intermediară. Nici emisfera nordică, nici cea sudică nu este înclinată predominant spre Soare.

Din perspectivă astronomică, echinocțiul din septembrie se produce atunci când Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică.

De ce se spune că ziua este egală cu noaptea

Denumirea fenomenului vine din latină, din termenii „aequus”, care înseamnă „egal”, și „nox”, care înseamnă „noapte”.

De aici provine și explicația simplificată potrivit căreia echinocțiul este momentul în care avem 12 ore de lumină și 12 ore de întuneric.

În realitate, ziua este de obicei puțin mai lungă decât noaptea la data echinocțiului.

Unul dintre motive este modul în care sunt calculate răsăritul și apusul. Răsăritul este considerat momentul în care marginea superioară a discului solar apare deasupra orizontului, iar apusul se produce când marginea superioară dispare.

Soarele nu este însă un punct pe cer, ci are un disc aparent, ceea ce adaugă câteva minute duratei zilei.

Atmosfera ne face să vedem Soarele mai mult timp

Mai există un fenomen care contribuie la această diferență: refracția atmosferică.

Atmosfera Pământului deviază razele de lumină. Din această cauză, putem vedea Soarele la orizont chiar și atunci când, din punct de vedere geometric, acesta se află deja puțin sub linia orizontului.

Efectul se produce atât dimineața, cât și seara. Vedem Soarele ceva mai devreme decât ar fi posibil fără atmosferă și continuăm să îl vedem pentru scurt timp după ce, geometric, a coborât sub orizont.

Prin urmare, momentul în care durata zilei și cea a nopții se apropie cel mai mult de egalitatea perfectă poate să nu coincidă exact cu data echinocțiului și diferă în funcție de latitudine.

Ce se întâmplă cu lumina după 23 septembrie

Pentru emisfera nordică, echinocțiul de toamnă reprezintă o etapă importantă în procesul de scurtare a zilelor început după solstițiul de vară. După echinocțiu, durata nopții o depășește pe cea a zilei, iar diferența continuă să crească.

În România, acest lucru devine foarte vizibil pe parcursul lunilor octombrie și noiembrie. Soarele răsare din ce în ce mai târziu și apune mai devreme, astfel încât numărul orelor de lumină naturală scade.

Procesul nu se oprește până în apropierea solstițiului de iarnă.

Soarele răsare aproape exact din est

Echinocțiul oferă și una dintre cele mai bune perioade ale anului pentru observarea legăturii dintre mișcarea aparentă a Soarelui și punctele cardinale.

În jurul echinocțiului, Soarele răsare foarte aproape de est și apune foarte aproape de vest.

După acest moment, locul răsăritului și al apusului se deplasează treptat pe orizont. Pentru observatorii din emisfera nordică, traseul zilnic al Soarelui devine tot mai scurt și mai coborât pe cer pe măsură ce ne apropiem de iarnă.

La polii Pământului, efectele echinocțiului sunt mult mai spectaculoase. În apropierea Polului Nord începe lunga perioadă de întuneric polar, în timp ce la Polul Sud începe perioada dominată de lumină.

Până când continuă să scadă durata zilei

Scurtarea zilelor continuă până la solstițiul de iarnă, care în 2026 are loc pe 21 decembrie. În emisfera nordică, acesta marchează momentul în care Soarele ajunge la cea mai sudică poziție aparentă pe cer și avem perioada cu cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului.

După solstițiu, fenomenul se inversează. Zilele încep să crească din nou, mai întâi foarte puțin, apoi din ce în ce mai vizibil, până când ajungem la echinocțiul de primăvară.

Echinocțiul de toamnă este, așadar, mult mai mult decât data simbolică la care „ziua este egală cu noaptea”. Este un moment astronomic precis, determinat de mișcarea Pământului în jurul Soarelui și de înclinarea axei sale. Pentru noi, efectul cel mai ușor de observat vine imediat după: lumina zilei continuă să scadă, iar nopțile devin tot mai lungi până în preajma Crăciunului.

Sursă foto: Shutterstock