Uleiul de măsline extravirgin este unul dintre cele mai apreciate ingrediente din bucătărie. Îl folosim în salate, peste legume, în paste, pe bruschete sau chiar simplu, alături de pâine. Are o aromă complexă, ușor fructată, uneori cu note ierboase, amărui sau ușor picante – caracteristici care îl diferențiază de alte uleiuri vegetale.
Totuși, multe persoane observă că, pe timpul verii, uleiul de măsline pare să își schimbe gustul. Devine mai fad, mai amar sau chiar capătă un miros neplăcut, asemănător nucilor vechi sau cartonului umed.
Citește și: Uleiul de măsline și efectele anti-aging. „1-2 linguri de ulei de măsline extravirgin pe zi sunt suficiente”
Nu este doar o impresie. Temperaturile ridicate, lumina și contactul cu oxigenul accelerează procesele de degradare ale uleiului, iar acestea pot modifica atât aroma, cât și unele dintre proprietățile sale nutritive.
Spre deosebire de ceea ce cred mulți oameni, uleiul de măsline extravirgin nu este un produs inert.
El conține sute de compuși naturali:
Acești compuși sunt responsabili pentru gustul și mirosul caracteristic.
În timp, însă, ei pot suferi modificări chimice.
Principalul proces care modifică gustul uleiului este oxidarea.
Oxigenul din aer reacționează lent cu lipidele din ulei.
Acest fenomen are loc pe tot parcursul anului, însă temperaturile ridicate îl accelerează.
Cu cât uleiul este păstrat mai cald, cu atât reacțiile chimice au loc mai rapid.
Rezultatul poate fi apariția gustului rânced.
Mulți oameni folosesc termenul „rânced”, dar nu știu exact ce înseamnă.
Râncezirea reprezintă degradarea grăsimilor prin reacții chimice.
În timpul oxidării apar compuși noi – aldehide, cetone și alți produși secundari – care modifică mirosul și gustul.
Un ulei rânced poate avea note de:
Aceste modificări nu apar peste noapte.
Ele se dezvoltă treptat.
Temperatura este importantă, dar nu acționează singură.
Există trei factori principali care influențează degradarea uleiului:
Atunci când toate sunt prezente în același timp, degradarea este și mai rapidă.
De aceea, o sticlă uitată lângă aragaz, pe pervaz sau lângă o fereastră însorită se poate altera mai repede decât una păstrată într-un dulap răcoros.
Razele luminoase, în special cele ultraviolete, pot accelera oxidarea.
Acesta este motivul pentru care uleiurile de calitate sunt comercializate frecvent în:
Aceste ambalaje limitează pătrunderea luminii.
Sticlele transparente sunt mai puțin eficiente în protejarea produsului.
Uneori gustul amar nu indică alterarea.
Din contră.
Un ulei extravirgin proaspăt și bogat în polifenoli poate avea în mod natural un gust ușor amar și picant.
Aceste caracteristici sunt considerate semne ale unui conținut ridicat de compuși antioxidanți.
Problema apare atunci când gustul se modifică semnificativ față de cel inițial sau este însoțit de un miros neplăcut.
Polifenolii sunt antioxidanți naturali prezenți în uleiul extravirgin.
Ei contribuie atât la aromă, cât și la stabilitatea produsului.
În timp, expunerea la căldură și lumină poate reduce cantitatea acestor compuși.
Pe măsură ce polifenolii se degradează, uleiul își pierde treptat o parte din prospețime și din rezistența naturală la oxidare.
Fiecare deschidere a recipientului permite pătrunderea unei cantități mici de aer.
Cu timpul, oxigenul favorizează oxidarea.
Acesta este unul dintre motivele pentru care o sticlă mare, desfăcută și folosită luni întregi, își poate pierde aroma mai repede decât una mai mică, consumată într-un timp mai scurt.
În multe bucătării, sticla de ulei stă permanent lângă plită.
Este comod.
Dar nu este cea mai bună alegere.
În timpul gătitului, temperatura din apropierea aragazului crește frecvent.
Expunerea repetată la căldură accelerează degradarea uleiului.
În plus, vaporii și lumina contribuie și ei la modificarea proprietăților sale.
Nu întotdeauna.
Mulți oameni cred că frigiderul este locul ideal.
În realitate, temperaturile foarte scăzute determină solidificarea parțială a uleiului.
Acesta poate deveni tulbure și poate forma mici cristale.
Fenomenul este normal și reversibil.
După revenirea la temperatura camerei, uleiul își recapătă aspectul obișnuit.
Totuși, păstrarea permanentă în frigider nu este necesară pentru majoritatea gospodăriilor.
Este suficient un loc răcoros, uscat și ferit de lumină.
Mulți consumatori aleg uleiul după culoare.
În realitate, nuanța depinde de numeroși factori:
Un ulei foarte verde nu este automat mai bun decât unul galben-auriu.
De aceea, degustătorii profesioniști folosesc chiar pahare albastre, pentru ca aspectul să nu influențeze evaluarea gustului.
Mulți cred că senzația de usturime în gât indică un defect.
De fapt, este adesea un semn al unui ulei extravirgin bogat în polifenoli.
Compușii fenolici pot produce acea senzație discretă de iuțeală resimțită la finalul degustării.
Aceasta nu trebuie confundată cu gustul rânced.
Data de expirare nu înseamnă că până în ziua respectivă produsul este identic cu cel din momentul îmbutelierii.
Compușii aromatici sunt foarte sensibili.
Chiar dacă uleiul rămâne sigur pentru consum, aroma lui poate deveni mai puțin intensă în timp.
De aceea, specialiștii recomandă consumul uleiului extravirgin cât mai aproape de data producției.
Depinde de cât consumi.
Dacă folosești ulei de măsline zilnic într-o familie numeroasă, un recipient mare poate fi o alegere bună.
În schimb, dacă îl utilizezi rar, o sticlă foarte mare va rămâne deschisă luni întregi.
În acest interval, oxidarea continuă.
Uneori este mai avantajos să alegi recipiente mai mici, care se consumă mai repede.
Da.
Există un mit conform căruia uleiul extravirgin nu trebuie încălzit deloc.
În realitate, poate fi utilizat pentru multe preparate gătite.
Totuși, încălzirea repetată la temperaturi foarte ridicate sau refolosirea aceluiași ulei de mai multe ori accelerează degradarea compușilor săi și poate favoriza formarea unor produse de oxidare.
Semnele cele mai frecvente sunt:
Aceste modificări apar progresiv.
Pentru a-i prelungi prospețimea:
Dacă ai impresia că uleiul de măsline își schimbă gustul mai repede vara, nu este doar o senzație. Temperaturile ridicate, lumina și contactul repetat cu oxigenul accelerează oxidarea și modifică treptat compușii care îi oferă aroma caracteristică.
Deși un ulei oxidat nu devine automat periculos pentru consum, își pierde prospețimea, o parte dintre compușii antioxidanți și gustul specific. O depozitare corectă – într-un loc răcoros, ferit de lumină și bine închis – este cea mai simplă metodă prin care îi poți păstra calitatea pe tot parcursul verii.
Foto: Shutterstock