Stephen Hawking a rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari fizicieni și cosmologi ai lumii. A revoluționat modul în care oamenii înțeleg universul, găurile negre și timpul, iar povestea sa de viață a inspirat milioane de persoane. Totuși, înainte de a deveni simbolul genialității și al perseverenței, Hawking era privit cu destul de multă îngrijorare chiar de propria familie.
Jurnale și documente de familie descoperite recent oferă o perspectivă sinceră și surprinzătoare asupra tinereții savantului. Tatăl său, Frank Hawking, era convins că fiul său nu își valorifică potențialul și se temea că nu va reuși să își construiască un viitor strălucit.
Detaliile au ieșit la iveală după ce biograful Graham Farmelo a primit acces la documente și jurnale păstrate timp de zeci de ani de familia Hawking. Materialele includ însemnări ale tatălui său, scrisori și notițe ale mamei sale, Isobel Hawking.
Într-o însemnare din anul 1961, Frank Hawking își exprima foarte clar nemulțumirea față de comportamentul fiului său. El nota că Stephen „stă prin casă fără prea multă iniţiativă şi nu studiază prea mult”.
Comentariile arată că tatăl viitorului savant era profund îngrijorat de lipsa aparentă de motivație a acestuia în perioada studenției. Frank Hawking, specialist în boli tropicale, făcea comparații între propriile ambiții din tinerețe și atitudinea fiului său.
El considera că Stephen avea numeroase avantaje și oportunități pe care nu părea dispus să le folosească la maximum.
Jurnalele și documentele familiei Hawking au fost păstrate în casa surorii lui Stephen, Mary. Biograful Graham Farmelo le-a descris drept „o sursă de informații de 24 de carate” despre viața fizicianului și despre anii săi de formare.
Potrivit acestuia, materialele oferă o imagine sinceră și nefiltrată asupra copilăriei și tinereții lui Stephen Hawking. Unele dintre jurnale erau scrise chiar într-un cod secret parțial descifrat ulterior.
Accesul la aceste arhive a permis reconstruirea unei perioade mai puțin cunoscute din viața savantului, înainte ca acesta să devină celebru în întreaga lume.
Una dintre cele mai dificile perioade pentru familia Hawking a fost momentul în care Stephen a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică (SLA), la doar 21 de ani.
Medicii îi ofereau atunci o speranță de viață foarte redusă, estimând că ar mai putea trăi doar câțiva ani. Diagnosticul a avut un impact uriaș asupra familiei, iar jurnalele tatălui său surprind și suferința provocată de degradarea stării sale de sănătate.
Într-o notă din 1967, Frank Hawking descria evoluția bolii drept „lentă și îngrozitoare”, fiind afectat de dificultățile de comunicare și de schimbările prin care trecea fiul său.
Cu toate acestea, Stephen Hawking avea să depășească toate prognosticurile medicilor.
În ciuda bolii severe, Hawking și-a continuat activitatea academică și a devenit una dintre cele mai importante figuri din cosmologia modernă.
Contribuțiile sale la studiul găurilor negre și al universului au schimbat fizica modernă. El a formulat teorii revoluționare despre radiația găurilor negre, cunoscută astăzi sub numele de „radiația Hawking”.
În paralel, a devenit și un fenomen editorial. Cartea sa „O scurtă istorie a timpului” s-a vândut în milioane de exemplare și a făcut știința mai accesibilă publicului larg.
De-a lungul vieții, Hawking a fost nevoit să folosească un scaun cu rotile și să comunice prin intermediul unui sintetizator vocal computerizat. Cu toate acestea, nu și-a pierdut niciodată curiozitatea și simțul umorului.
Stephen Hawking a devenit celebru nu doar pentru inteligența sa, ci și pentru modul în care vorbea despre viață și despre depășirea dificultăților.
Una dintre cele mai cunoscute idei ale sale era îndemnul de a „privi spre stele și nu spre propriile picioare”. Fizicianul îi încuraja pe oameni să rămână curioși și să nu renunțe, indiferent cât de complicată pare viața.
În ciuda diagnosticului devastator primit la 21 de ani, Stephen Hawking a trăit până la vârsta de 76 de ani și a continuat să lucreze aproape întreaga viață.
Poate cel mai impresionant detaliu din toate aceste documente este contrastul dintre imaginea tânărului considerat lipsit de inițiativă și omul care avea să devină unul dintre cei mai mari savanți ai secolului.
Tatăl său nu și-ar fi imaginat probabil niciodată că băiatul despre care scria cu îngrijorare în jurnal va ajunge un simbol global al inteligenței și al luptei împotriva limitelor impuse de boală.
Povestea lui Stephen Hawking demonstrează că uneori potențialul unui om nu poate fi măsurat după aparențe sau după perioadele de nesiguranță din tinerețe.
Sursă foto: Profimedia