Ai auzit recomandarea de o sută de ori: cremă cu SPF în fiecare zi. Probabil te-ai gândit, măcar o dată, că e exagerată. Doar nu stai la plajă zilnic! Și totuși, dacă te uiți la pielea de pe față la patruzeci de ani și o compari cu cea de pe partea internă a brațului, care a stat ferită de soare aproape toată viața, diferența e foarte clară. Nu îmbătrânirea cronologică a făcut ridurile, petele și pierderea de fermitate. A făcut-o soarele. Iar mecanismul are un nume: photoaging.
Photoaging-ul (fotoîmbătrânirea) descrie suma micilor agresiuni cumulate pe care razele UV le produc în straturile profunde ale pielii. Spre deosebire de îmbătrânirea cronologică, care depinde de genetică și de hormoni, photoaging-ul este, evident, prevenibil. Studiile dermatologice arată că până la optzeci la sută din ce se vede pe pielea matură vine din expunerea la soare. Concret, UV-ul descompune colagenul și elastina, structurile care țin pielea fermă. Pielea își pierde rezistența și capacitatea de a reveni la forma inițială după o expresie facială. Apar pete pigmentare neuniforme și riduri fine accentuate prematur, mai ales în zonele expuse zilnic.
Crezi că ești în siguranță pentru că nu mergi conștient la plajă. Însă biologia spune altceva. Radiațiile UVA, responsabile pentru cea mai mare parte a photoaging-ului, trec prin nori și prin geamul obișnuit al ferestrelor. Intensitatea lor variază puțin pe parcursul anului. Asta înseamnă că, în timp ce stai la birou lângă fereastră sau conduci dimineața spre serviciu, pielea ta primește, implicit, doza ei zilnică de UV.
În oraș, particulele de poluare reacționează cu UV-ul și generează radicali liberi suplimentari. Suprafețele reflectante ale clădirilor pot crește expunerea cu până la douăzeci la sută. Pielea ta de orășean acumulează, desigur, mai multă radiație decât ai bănui după o privire pe geam într-o dimineață înnorată.
O cremă cu factor de protecție solară funcționează în două feluri. Filtrele minerale (oxid de zinc, dioxid de titan) reflectă radiația, iar cele chimice o absorb și o disipă sub formă de căldură. Formulările moderne le combină pentru o acoperire largă pe spectru UVA+UVB.
Pentru utilizarea urbană zilnică, dermatologii recomandă SPF 30 ca prag minim. Dacă ai pielea deschisă, dacă ai avut hiperpigmentări după sarcină sau dacă folosești seara retinoizi ori acizi exfolianți, ai, necesar, nevoie de SPF 50. Diferența între cele două nu e uriașă în procente blocate, dar în uzul real oferă o marjă utilă, mai ales pentru că majoritatea oamenilor aplică oricum sub jumătate din cantitatea testată în laborator. Ceea ce înseamnă că un SPF 50 prost aplicat ajunge, în practică, undeva la nivelul unui SPF 25 corect aplicat.
Dacă vrei să vezi opțiuni care acoperă diferite tipuri de piele, de la formulări mate pentru tenul gras până la variante hidratante pentru pielea uscată sau sensibilă, poți răsfoi oferta de creme cu protecție SPF 50 și să alegi ce ți se potrivește cel mai bine. Regula e simplă: două degete pline de produs pentru față și gât. Mai puțin decât atât, și protecția reală scade dramatic, indiferent ce scrie pe etichetă. Cei doi centimetri liniari de cremă pe fiecare deget arătător sunt cantitatea pe care se bazează valoarea SPF testată în laborator.
Crema cu SPF se aplică ultima, după serul de îngrijire și înainte de machiaj. Dacă petreci ziua afară sau la piscină, reaplici la fiecare două-trei ore. Pentru o zi normală de birou, aplicarea de dimineață rezistă, în general, până seara.
Un detaliu pe care îl ratează multă lume: SPF-ul nu funcționează singur la capacitate maximă. Vitamina C aplicată dimineața, sub crema cu protecție, neutralizează radicalii liberi care reușesc să se formeze oricum. Niacinamida, dacă o ai deja în rutină, ajută la uniformizarea tenului și calmează inflamația.