De Ziua Națională, în toată țara se simte același miros inconfundabil: fasole cu ciolan afumat. Deși nu este o tradiție seculară, în ultimele decenii acest preparat a devenit simbolul culinar al românilor, fie că este servit la mesele în familie, la evenimente oficiale sau în gospodăriile unde micile ritualuri culinare încă se păstrează cu sfințenie.
De ce tocmai fasole cu ciolan? Răspunsul e o combinație între gust, accesibilitate și context istoric-modern. Românii au consumat dintotdeauna fasole și afumături în sezonul rece, dar asocierea directă cu 1 Decembrie a fost consolidată după anii 2000, când numeroase evenimente publice și acțiuni civice au transformat preparatul într-un element al sărbătorii naționale.
De atunci, tradiția s-a extins rapid și uniform, iar fasolea cu ciolan a devenit mai mult decât o masă: este un ritual, o formă de comunitate și un prilej de a reinterpreta gusturile românești într-o zi dedicată identității.
Deși pare o mâncare simplă, fasolea cu ciolan ascunde un secret pe care îl știu toți bucătarii adevărați: timpul și răbdarea sunt ingredientele decisive. Combinația de legume, afumătură și fierbere lentă transformă un preparat rustic într-unul cu profunzime, aromă și echilibru perfect.
Ceapă roșie, murături sau ardei iute.
Citește și:
Pentru mulți români, fasolea cu ciolan este mai mult decât o rețetă: e o amintire. E gustul din gospodăria bunicilor, al sărbătorilor de iarnă, al focului mocnit din sobă și al meselor lungi, în familie.
Azi, ea reprezintă modul prin care românii dau aromă sărbătorii naționale.
De la bucătăriile militare care o servesc la porții impresionante, până la mesele din oraș sau din sate, niciun alt preparat nu reușește să unească atât de bine gusturile, amintirile și tradițiile.
Chiar dacă asocierea directă cu 1 Decembrie este relativ recentă, fasolea cu ciolan are toate ingredientele unei tradiții durabile. E o rețetă simplă, accesibilă, „de suflet românesc”.
Iar faptul că în fiecare an românii o pregătesc cu aceeași bucurie arată că această tradiție – fie ea nouă sau veche – este aici ca să rămână.
FOTO: Shutterstock