Tot mai multe familii aleg să aibă un singur copil. Fenomenul „one and done” devine din ce în ce mai comun în întreaga lume, inclusiv în România, dar rămâne înconjurat de numeroase prejudecăți. „Copilul unic este răsfățat, egoist și singuratic” – mituri care persistă de peste un secol, deși cercetările actuale le contrazic categoric.
Într-o societate aflată în continuă schimbare, cu părinți care devin tot mai conștienți de costurile, timpul și resursele necesare creșterii unui copil, tot mai mulți aleg să se oprească după primul născut. Astfel, familiile cu un singur copil au devenit cea mai rapidă formă de familie în creștere, mai ales în țări dezvoltate.
România nu face excepție. Fie din motive economice, fie pentru că mamele aleg să aibă copii mai târziu sau pentru că doresc să-și păstreze un echilibru între carieră și viața personală, tot mai multe familii aleg această variantă. Cu toate acestea, stereotipurile despre copiii unici persistă.
Imaginea negativă a copilului unic s-a născut la finalul secolului XIX, când studiile științifice timpurii sugerau că aceștia sunt mai puțin sociabili, răsfățați sau predispuși la singurătate. Deși ulterior s-a demonstrat că acele cercetări erau profund viciate, etichetele s-au păstrat.
Susan Newman, psiholog social și autoarea cărții „Just One: The New Science, Secrets & Joy of Parenting an Only Child”, atrage atenția că aceste stereotipuri sunt la fel de adânc înrădăcinate în mentalul colectiv precum rasismul, sexismul sau ageismul.
Studiile recente arată exact opusul: copiii crescuți fără frați se bucură adesea de o sănătate mintală mai bună, de un grad mai mare de satisfacție în viață și de o relație mai apropiată cu părinții. Iată câteva trăsături pozitive ale copiilor unici, prea puțin cunoscute:
1. Sunt mai independenți
Fără frați, copiii sunt adesea încurajați să găsească singuri soluții la probleme și să se joace fără ajutorul altora. Asta le dezvoltă o autonomie solidă, ce se reflectă în viața adultă: pot călători singuri, își asumă inițiativa în proiecte personale și sunt mai puțin dependenți de validare externă.
2. Au abilități excelente de comunicare
Petrecând mai mult timp în compania adulților, copiii unici învață mai repede să comunice eficient, dezvoltând un vocabular bogat și abilități de relaționare care îi avantajează în viața profesională.
3. Sunt mai creativi
Timpul petrecut singuri este, de multe ori, un catalizator pentru imaginație. În lipsa fraților, copiii unici inventează jocuri, scriu, pictează sau dezvoltă hobby-uri ce le stimulează creativitatea.
4. Sunt loiali și empatici
În lipsa unei „rețele” de frați, singurii copii își dezvoltă prietenii profunde și de durată. De multe ori, prietenii devin familia aleasă, iar loialitatea lor este apreciată de cei din jur.
5. Sunt deschiși la experiențe noi
Faptul că părinții le pot oferi mai multă atenție, mai mult sprijin și libertate, îi face pe copiii unici mai curioși și mai dispuși să încerce lucruri noi. Nu se tem de schimbare și nu au neapărat nevoie de validare socială în grupuri mari.
Psihologii sunt categorici: personalitatea unui copil este influențată mai mult de stilul de parenting decât de numărul fraților. Modelul oferit de părinți, valorile promovate în familie și mediul social sunt factori mult mai importanți decât statutul de „singur la părinți”.
„Nu există o mărime ideală a familiei”, spune Susan Newman.
„O familie fericită este aceea în care părinții sunt împliniți și pot oferi afecțiune, stabilitate și sprijin copilului – fie el unul sau cinci.”
Sursă foto – amazingmikael / Envato