Ruptura de menisc iţi pune genunchiul la risc!

Ruptura de menisc este o afecţiune a genunchiului des întâlnita la tineri dar si la vârstnici, mai frecventa la bărbaţi decât la femei.
  • Publicat:
Ruptura de menisc iţi pune genunchiul la risc!

Ruptura de menisc este o afecţiune a genunchiului des întâlnita la tineri dar si la vârstnici, mai frecventa la bărbaţi decât la femei.

Genunchiul reprezinta cea mai mare articulaţie a corpului, in alcatuirea lui  intra  femurul, tibia, peroneul, ligamentele incrucisate, rotula, cartilajele si  doua meniscuri unul  intern si unul extern ce au forma de litera “C” cu rolul de a tampona traumatismele si de a proteja cartilajele.

Ce este un menisc?

Meniscul este o formaţiune fibro-cartilaginoasa care se afla pe suprafaţa articulara a tibiei, joaca un rol de lubrifiere si de tamponare a suprafeţelor articulare dar si  asigura stabilitatea articulara.

Este cea mai frecventa structura anatomica care suferă leziuni in genunchi .

Cum se produce leziunea de mensic?

Leziunea de menisc apare cel mai frecvent in urma unui traumatism sau unei mişcari greşite a genunchiului dar nu numai, ea mai poate apare si printr-un mecanism de tracţiune si de rotaţie, de compresie sau de strivire a genunchiului.

Sportivii , mai ales cei care practica sporturi ce solicita genunchiul sunt foarte des afectaţi de aceasta leziune cum ar fi fotbalistii , basketbalistii si schiorii.

De asemenea persoanele care prin munca lor necesita timp indelungat de ortostatism sau de efort fizic intens sunt mai predispuşe la lezionarea meniscului .

Meniscul poate suferi o leziune de tip degenerativ in cazurile de artroza si la persoanele varstnice .

Cum ne dam seama ca avem o leziune de menisc?

Nu dintotdeauna se simte durere in momentul lezionarii, cel mai adesea durerea apare dupa o perioada de timp, ea fiind agravata in mers, de urcatul si coborâtul scărilor sau de ortostatismul prelungit .

Durerea poate fi pe partea interioara sau exterioara a genunchilui , depinde de meniscul si de zona afectata.

Edemul si cracmentele articulare pot apare in prezenta unui leziuni de menisc , in cazurile mai grave genunchiul poate sa rămâna blocat in flexie datorita deplasării meniscului rupt din poziţia lui anatomica,  blocând genunchiul .

Meniscul poate fi lezionat in foarte multe feluri, cele mai frecvente tipuri de rupturi sunt cele longitudinale , orizontale si radiale  sau prin leziune cu luxaţie de tip bucket handle , parrot beak sau horizontal flap.

Cum se pune diagnosticul?

Se pune pe baza examenului clinic însoţit de investigatii imagistice de tipul rezonantei magnetice nucleare (RMN) ce reda o imagine clara a localizarii si extinderii  rupturii  meniscului si a ligamentelor, tendoanelor si cartilajului.

Care sunt variantele de tratament?

O leziune de menisc neglijata poate favoriza apariţia artrozei si agravarea gradului de afecţiune al meniscului .

Tratamentul fiind in 90% din cazuri unul foarte simplu, ce se poate rezolva pe calea artroscopica prin 2 incizii mici, folosind o camera si instrumente speciale artroscopice, uneori fiind necesara si efectuarea unei suturi speciale in cazul luxaţiei de menisc .

Aceasta procedura durează intre 20-60 de minute in funcţie de gradul  leziunii  si nu necesita imobilizarea post operatorie, rezultatul simtindu-se imediat foarte bun .

Cat timp durează recuperarea?

Timpul de recuperare este foarte rapid,  având in vedere ca este o intervenţie minim invaziva si pacientul avand voie sa  calce pe picior fara a fi nevoie de sprijin in cârje sau cadru in majoritatea cazurilor. Insa in cazul unei suturi , trebuie protejata timp de 4-6 săptămâni înainte a începe sa ne sprijinim pe membrul afectat .

O leziune tratata corect si la timp poate preveni artroza genunchiului, dar si avansarea leziunii. De aceea, va recomand sa nu neglijati nici o durere la nivelul genunchiului si sa va prezentati imediat la un medic specialist pentru consultatie.

Doctor ortoped Tarek Nazer

www.consultatieortopedie.ro

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”