Sushi-ul a devenit o alegere tot mai populară în rândul iubitorilor de pește, însă puțini sunt conștienți de riscurile ascunse pe care le poate implica consumul excesiv al acestui preparat. Deși peștele este recunoscut ca o sursă excelentă de proteine, acizi grași omega-3 și minerale esențiale, anumite specii pot conține cantități alarmante de mercur, un metal greu toxic pentru sistemul nervos central.
Potrivit specialiștilor, femeile însărcinate, cele care alăptează și copiii sub 10 ani sunt categoriile cele mai expuse efectelor nocive ale mercurului, deoarece această substanță poate traversa placenta și se poate transmite prin laptele matern, afectând dezvoltarea neurologică a copilului.
„Nu toți peștii sunt la fel de siguri”, avertizează dr. María Muñoz, expert în sănătatea digestivă.
Procesul prin care peștii mari acumulează mercur se numește bioacumulare, iar efectul amplificat pe lanțul trofic este biomagnificarea. Astfel, specii precum tonul roșu, peștele-spadă, rechinul sau știuca devin periculoase pentru consumul frecvent, doza maximă recomandată pentru adulții sănătoși fiind de o dată pe lună.
Pe de altă parte, peștii mici, cu viață scurtă, precum sardinele, macroul, păstrăvul sau somonul, sunt considerați alegeri mai sigure, putând fi consumați de 3-4 ori pe săptămână fără riscuri majore. În cazul sushi-ului, specialiștii recomandă să optăm pentru variante care conțin pește cu un conținut scăzut de mercur și să evităm preparatele cu ton roșu sau pește-spadă.
Pentru a reduce expunerea la mercur, metodele de gătire joacă și ele un rol esențial. Îndepărtarea pielii și evitarea utilizării capului sau măruntaielor pentru supe sunt gesturi simple, dar eficiente. În plus, gătirea la abur, în hârtie de copt sau fierberea sunt metode recomandate, iar adăugarea de condimente precum coriandru, usturoi sau lămâie poate contribui la scăderea absorbției metalelor grele.
„Consumul său trebuie făcut responsabil, cu informare corectă”, subliniază dr. Muñoz.
Sursă foto – Netfalls / Envato