Ce-ar fi dacă o simplă poftă de dulce ar fi, de fapt, un semnal de alarmă? Deși pare inofensivă, o schimbare bruscă în gusturi alimentare – mai ales o atracție neobișnuită pentru zahăr sau respingerea bruscă a unor mâncăruri preferate – ar putea indica începutul unei afecțiuni mult mai grave: demența.
Potrivit organizației Alzheimer’s Society, modificările în preferințele alimentare pot fi unul dintre cele mai subtile, dar importante semne ale debutului bolii. Creierul începe să perceapă altfel aromele, iar asta se traduce prin poftă constantă de dulce, atracție pentru alimente nespecifice stilului alimentar obișnuit sau chiar comportamente alimentare compulsive.
În stadiile incipiente ale demenței, zonele creierului implicate în perceperea gustului – precum cortexul sensorial – pot fi afectate. Gustul pentru dulce este adesea ultimul care se estompează, de aceea mulți pacienți încep să caute deserturi chiar dacă înainte nu le preferau. Mai mult, pot apărea dorințe care contrazic convingeri personale, cum ar fi o persoană vegetariană care, brusc, își dorește carne.
Este esențial să nu ignorăm aceste mici „ciudățenii”. Discuția cu un medic neurolog sau un specialist în sănătate mintală poate duce la identificarea timpurie a bolii, ceea ce face o diferență crucială în calitatea vieții pacientului.
Pentru familii și îngrijitori, este important:
În faze mai avansate, unii pacienți pot încerca să mănânce obiecte necomestibile – hârtie, săpun sau chiar produse toxice. Din acest motiv, este crucial ca spațiul de locuit să fie organizat astfel încât accesul la obiecte periculoase să fie restricționat.
Sursă foto – Olena_Rudo / Envato