În ciuda gustului său amar, pelinul este una dintre cele mai puternice plante medicinale cunoscute pentru efectele sale detoxifiante și terapeutice. Cu o tradiție îndelungată în medicina populară românească, pelinul este folosit de secole pentru tratarea unor afecțiuni variate, de la tulburări digestive și boli hepatice până la probleme dermatologice și infecții urinare. Planta este bogată în tujonă – o substanță activă cu efecte intense, dar care trebuie administrată cu prudență, întrucât în doze mari poate deveni toxică.
Ceaiul de pelin este unul dintre cele mai frecvente moduri de utilizare a acestei plante. Se prepară simplu, dintr-o lingură de pelin uscat (frunze și tulpini), infuzată în 250–300 ml de apă clocotită, timp de 5-10 minute. Se consumă cald, neîndulcit, ideal cu o jumătate de oră înainte de masă. Dacă gustul este prea puternic, se poate adăuga puțină miere și lămâie.
Printre beneficiile ceaiului de pelin se numără:
Tinctura se obține prin macerarea a două lingurițe de pelin uscat în 100 ml alcool de 50°, timp de 10 zile. După filtrare și decantare, se păstrează la rece. Se administrează în picături, conform indicațiilor medicului, și este utilă în afecțiuni precum: insuficiență gastrică sau biliară, paraziți intestinali, astm, diabet, crampe, eczeme, icter sau boli infecțioase.
Uleiul se prepară prin încălzirea a 250 ml de ulei de măsline cu două lingurițe de pelin, timp de 5 minute. Se folosește doar extern, în comprese sau aplicații locale, pentru tratarea:
Consumul de pelin trebuie făcut cu moderație. Curele nu trebuie să depășească trei săptămâni și este recomandat să se consulte un medic înainte de utilizare. În cantități mari, tujona – compusul activ al plantei – poate provoca convulsii, afectări renale sau chiar intoxicații severe. Din acest motiv, Uniunea Europeană a stabilit limite stricte privind concentrația permisă în produse alimentare și băuturi.
Sursă foto – christening / Envato