Un produs comercializat drept parizer de porc conținea doar 1% ADN de porc, deși eticheta menționa o proporție de 50% carne de porc. Rezultatul analizelor de laborator a ridicat semne de întrebare asupra compoziției produsului, iar explicațiile oferite de reprezentanții fabricii au stârnit controverse. După ancheta jurnalistică, lotul vizat a fost retras de la comercializare, potrivit informațiilor prezentate de Observator.
Rafturile magazinelor oferă o varietate impresionantă de sortimente de parizer: de porc, de pui, de vită, cu șuncă, cu ciuperci sau prezentate drept produse tradiționale. Ambalajele promit gust, calitate și rețete diferite, iar prețurile variază în funcție de produs și producător. Însă cât de mult corespunde conținutul promisiunilor de pe etichetă?
O investigație realizată de echipa Observator a încercat să răspundă la această întrebare prin testarea mai multor sortimente de parizer. Unul dintre produsele analizate, cumpărat dintr-un mare lanț de hipermarketuri, era comercializat ca parizer de porc. Eticheta indica 50% carne de porc, însă rezultatele analizelor de biologie moleculară au arătat o situație cu totul diferită.
Potrivit lui Alexandru Cîrîc, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, analiza ADN-ului specific speciei a identificat doar aproximativ 1% ADN de porc în produsul respectiv.
Diferența dintre informațiile de pe ambalaj și rezultatele de laborator ridică o problemă importantă pentru consumatori: dacă un produs este cumpărat pentru că promite un anumit tip de carne, în ce măsură poate fi verificată respectarea acestei promisiuni?
Confruntat cu rezultatele prezentate de jurnaliști, proprietarul fabricii a susținut că în rețetă se folosește carne de porc și a invocat o explicație neobișnuită, legată de apa din carnea procesată.
Reprezentantul fabricii a sugerat că apa din carnea de pui ar influența rezultatele analizei, afirmând că umiditatea asociată cărnii unei specii ar ajunge să fie atribuită celeilalte. Ulterior, inginerul fabricii a recunoscut că rezultatele analizelor obținute de unitate ar fi variat considerabil de la o probă la alta, fără ca personalul să fi identificat o explicație clară.
Acesta a menționat inclusiv buletine de analiză în care apăreau valori diferite pentru ADN-ul de porc și cel de pui, deși, potrivit declarațiilor sale, era vorba despre aceeași rețetă.
Explicațiile ridică însă întrebări care nu pot fi lămurite doar prin presupuneri despre umiditate. Apa din carne nu transformă o specie animală în alta, iar diferențele dintre rezultatele de laborator necesită verificări tehnice și probe documentate. Pentru a stabili exact ce s-a întâmplat, sunt importante atât metodologia de testare, cât și rețeta efectiv utilizată și trasabilitatea ingredientelor.
Proprietarul a afirmat că fabrica dispune de propriile analize și s-a oferit să prezinte contraprobe. Totuși, informațiile prezentate în anchetă nu clarifică în mod independent de ce rezultatul testării produsului a fost atât de diferit de compoziția declarată pe etichetă.
Potrivit specialiștilor citați în investigație, analiza produsului a indicat și un conținut ridicat de calciu, interpretat de aceștia drept un posibil semnal al prezenței unor cantități importante de resturi osoase în materia primă. Constatarea ridică întrebări suplimentare despre calitatea ingredientelor folosite. Totuși, concentrația de calciu, luată separat, nu stabilește cu certitudine natura sau proporția tuturor componentelor dintr-un aliment; interpretarea trebuie făcută în contextul analizelor și al documentației tehnice.
Ancheta a semnalat și prezența unor aditivi în mai multe dintre sortimentele de parizer testate. Printre substanțele menționate s-au numărat polifosfații, utilizați pentru a influența capacitatea produselor de a reține apa, coloranții și nitriții. În cazul unui produs, specialistul citat a susținut că nivelul fosfaților depășea limita aplicabilă după scăderea fosforului natural provenit din carne.
Aceste rezultate trebuie diferențiate de constatarea privind compoziția cărnii: fiecare sortiment și fiecare lot trebuie evaluate în funcție de analizele proprii și de cerințele legale aplicabile.
Nutriționista Anca Hâncu a atras atenția, în cadrul materialului, asupra profilului nutrițional al mezelurilor ultraprocesate și a recomandat prudență în consumul acestora. Produsele de acest tip pot conține cantități importante de sare, grăsimi și aditivi, iar locul lor într-o alimentație echilibrată merită evaluat cu atenție.
În urma dezvăluirilor, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a reacționat. Președintele instituției, Csaba Lajos Bekesi, a subliniat că eticheta trebuie să reflecte compoziția reală a alimentului și că un produs care nu respectă informațiile declarate trebuie retras de la comercializare.
Potrivit informațiilor transmise de retailer și prezentate de Observator, lotul vizat a fost retras din toate magazinele lanțului, iar produsele furnizorului urmau să fie supuse unor noi testări.
Retailerul a mai precizat că cea mai recentă analiză anterioară a produselor furnizorului, realizată în luna iunie a aceluiași an, inclusiv pentru identificarea ADN-ului specific speciei, ar fi confirmat atunci corectitudinea informațiilor de pe etichete.
Produsul din centrul anchetei a costat aproximativ 5 lei pentru 500 de grame. Prețul redus poate atrage cumpărătorii, mai ales într-o perioadă în care costul alimentelor cântărește tot mai mult în bugetul familiei. Dar prețul nu poate înlocui obligația producătorului de a furniza informații corecte.
Un aliment ieftin nu este automat un aliment neconform, după cum un produs scump nu reprezintă, prin el însuși, o garanție a calității. Consumatorul trebuie să poată alege în cunoștință de cauză, pe baza unor informații reale despre ingredientele și compoziția produsului.
Sursă foto – Arhiva CSID