Mierea de albine este sau nu de post? Explicația unui preot și ce legătură are alimentul cu Biblia

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Odată cu începerea Postului Crăciunului, apare și întrebarea dacă mierea de albine poate fi consumată în această perioadă. În timp ce unii credincioși o consideră un produs de post, alții o compară cu laptele și susțin că ar trebui evitată. Preotul Andrei a explicat care este perspectiva bisericească și a vorbit despre locul mierii în Biblie.

Postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie, iar întrebările legate de alimentele care pot fi consumate în această perioadă încep să apară. Unul dintre produsele asupra cărora există păreri diferite este mierea de albine. Unii credincioși consideră că poate fi inclusă în alimentația de post, în timp ce alții susțin că ar trebui evitată, asemenea laptelui. Preotul Andrei a explicat cum este privită mierea în mediul bisericesc și a amintit pasajele din Biblie în care este menționată.

Citește și: Lista alimentelor permise în Postul Crăciunului 2026. Când este dezlegare la pește și ce trebuie să eviți

Recomandări

Ridichea neagră cu miere pentru tuse: remediu tradițional, beneficii și precauții

Ai miere zaharisită în casă? Nu o arunca! De ce își schimbă textura și cum o…

Mierea de albine este aliment de post?

Discuțiile despre consumul mierii în timpul postului pornesc de la faptul că aceasta este produsă de albine, nu de oameni. Cei care susțin că nu ar trebui consumată în această perioadă consideră că mierea le aparține albinelor și fac o comparație cu laptele, aliment de origine animală care nu este permis în post.

Alți credincioși consideră însă că mierea este un produs de post și că poate fi folosită atât ca atare, cât și în diferite preparate. Preotul Andrei a explicat că, din experiența sa, mierea a fost considerată în mod tradițional un aliment de post în mediul bisericesc. Acesta a făcut însă și o distincție între regulile alimentare și alegerea celor care vor să țină un post mai aspru.

„Mierea este un aliment de post. De când mă știu și în orice context pe care mi-l pot aminti, mierea am perceput-o ca fiind de post. Mi se pare că această discuție este una mai recentă, mai modernă și că înainte nu încăpea îndoială cu privire la aceasta. Înțeleg că acum sunt fel și fel de argumente pro și contra, pe care cred că deja le-ai citit, având în vedere că te preocupă subiectul. Pentru cine vrea să se piardă în ele, nu are decât să o facă, dar să nu uite esența postului! Eu nu am întâlnit la nimeni (încă) în mediul bisericesc (între preoții de mir sau monahi, între mireni etc.) ideea că mierea ar fi de frupt (de dulce). Sigur, nu exclud ca unii sau alții să aibă această opinie. Da, putem discuta despre aspectul duhovnicesc al lucrurilor. În sensul că cineva se poate întreba cât de „post” este cu adevărat postul „îndulcit” cu miere sau dacă mierea este potrivită pentru a fi consumată în post de cel care dorește să postească mai aspru. Acestea sunt cu totul alte discuții! În orice caz, cel mai simplu pentru oricine este să aplice principiul biblic conform căruia „dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte”. Dacă nu ai mâncat până acum, nu înseamnă că de acum trebuie să mănânci pentru că am spus eu că este de post! Poți face cum îți dictează conștiința, dar mai ales întreabă-ți duhovnicul despre asta și fă cum îți spune și nu judeca pe cei ce mănâncă miere în post”, a spus preotul Andrei.

De câte ori este menționată mierea în Biblie

Preotul Andrei a vorbit și despre referirile la miere din Sfânta Scriptură. Potrivit explicației sale, alimentul este menționat de aproape 70 de ori, atât cu sens propriu, cât și ca simbol al belșugului și al binecuvântării. Acesta a amintit că Ioan Botezătorul se hrănea cu miere sălbatică și că, după Înviere, Iisus Hristos a mâncat un fagure cu miere în fața ucenicilor. Preotul a explicat că mierea apare și în comparații prin care sunt descrise cuvintele înțelepte și învățăturile duhovnicești.

„Mierea de albine apare menționată în Sfânta Scriptură de aproape 70 de ori. Multe dintre cuvintele Scripturii fac amintire de cuvântul „miere” cu sens de aliment (II Regi, capitolul 17, versetul 29; III Regi, capitolul 24; Iov, capitolul 20, versetul 17; Pildele lui Solomon capitolul 24, versetul 13). Din Sfintele Evanghelii aflăm că Înaintemergătorul Domnului s-a hrănit cu miere sălbatică (Marcu, capitolul 6, versetul 1). Însuși Mântuitorul Hristos, după a Sa Înviere, a gustat dintr-un pește fript și dintr-un fagure cu miere, ca să adeverească ucenicilor că nu au în față o nălucă, ci pe Însuși Învățătorul lor (Luca, capitolul 24, versetul 42).

Tot dumnezeieștile Scripturi folosesc substantivul „miere” în chip metaforic, trimițând cu gândul la bunăstarea unei zone geografice (Ieșire, capitolul 3, versetul 8; Levetic, capitolul 20, versetul 24; Ieremia, capitolul 32, versetul 22). Mai întâlnim în Sfânta Scriptură o comparație memorabilă referitoare la miere: cuvintele se arată mai dulci decât mierea (Psalmul 118, versetul 103), iar Înțeleptul Solomon ne spune: „Cuvintele frumoase sunt un fagure cu miere, dulceață pentru suflet” (Pilde, capitolul 16, versetul 24), înțelegând că învățămintele duhovnicești, graiul așezat, pașnic, aduc binecuvântare sufletească.

Având în vedere toate acestea, concluzionăm că mierea de albine este un aliment biblic, considerat printre cele vitale, conform cărții Înțelepciunii lui Isus Sirah (capitolul 39, versetul 31): „Începutul a toată trebuința vieţii omului este: apa, focul şi fierul, sarea şi făina de grâu, mierea şi laptele, sângele strugurelui, untdelemnul şi haina”. Dulcele aliment a constituit pentru inspirații scriitori ai cuvintelor dumnezeiești chiar un termen de comparație spre a sugera binecuvântarea, belșugul, dar și folosul cuvintelor duhovnicești”, potrivit Doxologia.

Sursa foto: Shutterstock