Legătura între tiroidă autoimună, stres cronic și traume vechi

Tiroida autoimună, în special boala Hashimoto, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine la femei.

În spatele anticorpilor crescuți și al oboselii inexplicabile, se află adesea o poveste nespusă: stres cronic, traume emoționale și o relație tensionată între minte și corp. Nu întâmplător, multe paciente spun: „Am început să mă simt rău după o perioadă grea din viața mea.”

Ce este tiroidita Hashimoto și de ce devine tot mai frecventă?

Hashimoto este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă. Pe termen lung, acest proces duce la hipotiroidie, metabolism lent, cădere de păr, tulburări de somn, creștere în greutate și sensibilitate crescută la frig sau la stres. Deși are cauze multifactoriale (genetică, infecții, carențe nutriționale), factorii psiho-emoționali sunt adesea trecuți cu vederea.

Recomandări

Este cel mai sănătos ulei de la raft, însă poate fi un dușman pentru talie! Atenție…

Cât de repede iese alcoolul din organism. Ce trebuie să știe fiecare șofer înainte de a…

Stresul cronic: hormonii supraviețuirii blochează regenerarea

Stresul activează axa hipotalamo-hipofizo-adrenală (HPA), crescând nivelul de cortizol. Pe termen scurt, corpul face față. Pe termen lung, însă, cortizolul afectează:

• funcția imunitară (crește inflamația);
• permeabilitatea intestinală (favorizează disbioza și autoimunitatea);
• comunicarea cu tiroida (scade conversia T4 în T3);
• capacitatea de regenerare și adaptare hormonală.

Stresul constant trimite corpului un mesaj: „nu e momentul să creștem, să ne echilibrăm, să ne refacem.” Este exact mesajul pe care îl citește și tiroida, care încetinește totul: metabolismul, ritmul, chiar și energia vitală.

Trauma veche, corp tensionat: ce nu e exprimat, se imprimă

Multe paciente cu tiroidită autoimună povestesc despre:

• burnout prelungit;
• perioade de îngrijire intensă a altora (copii, părinți);
• relații abuzive sau solicitante;
• sentimentul de „a nu fi fost auzite sau văzute” ani la rând.

Corpul nu uită. Trauma somatică se traduce prin tensiuni musculare, dereglări ale somnului, dureri inexplicabile, dar și boli cronice care apar „din senin”. Așa cum arată Gabor Maté în cartea sa „Când corpul spune nu”, boala este adesea un semnal profund de suprasolicitare interioară ignorată prea mult timp.

Întoarcerea spre sine: vindecarea nu e doar despre hormoni, ci și despre hrană, ritm și prezență

Un protocol de susținere a tiroidei nu ar trebui să includă doar levotiroxină sau analize anuale. Pentru multe femei este nevoie de:

• adaptarea dietei la nevoile sistemului imunitar și endocrin;
• reducerea alimentelor inflamatorii și a celor care favorizează dezechilibre intestinale;
• identificarea sensibilităților alimentare individuale (ex. gluten, lactate, ouă);
• introducerea alimentelor bogate în nutrienți-cheie: pește gras, legume gătite, nuci, semințe, alimente fermentate, ouă ecologice (unde e toleranță), organe (ficat), fructe de pădure;
• reglarea somnului și ritmului circadian;
• reechilibrarea nutrițională (seleniu, zinc, fier, omega-3, magneziu);
• reconectarea cu corpul prin yoga blândă, respirație, terapie corporală;
• sprijin emoțional real: terapie individuală, grupuri de suport, expresie creativă;
• un mod de a hrăni corpul care nu creează frică, control sau vinovăție, ci susținere zilnică și blândețe față de propriul metabolism.

Ca nutriționist specializat în afecțiuni autoimune și endocrine, observ deseori cum alimentația nu este doar combustibil, ci și informație pentru corp. Ceea ce mâncăm poate fie să încurajeze inflamația și epuizarea, fie să transmită un mesaj de siguranță și refacere.

Tiroida este un organ de comunicare internă. Când ea suferă, adesea e semn că și vocea interioară a fost suprimată. În consultanță, abordarea mea merge dincolo de liste standard: adaptăm alimentația la ritmul și povestea pacientei, evaluăm relația emoțională cu mâncarea, eliminăm presiunea și perfecționismul alimentar. În loc de „alimente permise și interzise”, ne întrebăm: ce îmi face bine cu adevărat? Ce simt după ce mănânc? Ce aș putea introduce, nu doar exclude?

Recomandările devin astfel instrumente de reconectare și blândețe, nu reguli reci. Și, adesea, adevărata schimbare începe cu o masă caldă, mâncată conștient, în liniște. De aceea, e important ca fiecare alegere alimentară să fie percepută nu ca o interdicție, ci ca o formă de îngrijire.

Pentru unele femei, eliminarea glutenului sau a laptelui (după testare și observație atentă) poate reduce inflamația. Pentru altele, simpla revenire la mese calde, gătite, consumate în liniște, poate schimba profund felul în care corpul se simte în siguranță. Micronutrienții esențiali pentru tiroidă — seleniul, zincul, iodul, vitamina D, omega-3, fierul — trebuie priviți nu ca o listă de „bifat”, ci ca niște cărămizi care construiesc siguranța biochimică.

Nu există o singură „dietă pentru tiroidă”, ci există o femeie reală, cu propriile sensibilități, nevoi, ritmuri. Și e esențial să învățăm să ascultăm ce spune corpul, înainte să mai tăiem din el alte bucăți.

Ca si concluzie, tiroida autoimună nu este doar o problemă endocrină. Este, de multe ori, expresia unei rupturi între minte și corp, între nevoile profunde ale femeii și stilul de viață pe care este nevoită să îl ducă, iar vindecarea nu înseamnă doar normalizarea TSH-ului, ci o reconstrucție blândă a relației cu sine: cu propriul ritm, cu propria voce, cu propriul corp.

Citește și: Aveți tiroidită autoimună? Aceste suplimente pot fi periculoase!

FOTO: Shutterstock