Medicamentele utilizate pentru tratarea obezității și a diabetului de tip 2 ar putea avea beneficii care depășesc controlul greutății corporale. Un studiu publicat în septembrie 2026 în prestigioasa revistă științifică Nature sugerează că semaglutida, substanța activă din unele tratamente injectabile pentru slăbit, poate influența procesele biologice asociate îmbătrânirii. Cercetătorii au observat că șoarecii tratați cu acest medicament au trăit mai mult și au prezentat o deteriorare mai lentă a anumitor funcții ale organismului.
Studiul, intitulat „Late-life semaglutide treatment slows ageing and extends lifespan in female mice”, a fost realizat de o echipă coordonată de cercetători de la Universitatea California, Berkeley.
Oamenii de știință au administrat semaglutidă unor șoareci femele în vârstă de 20 de luni, considerați animale aflate într-o etapă avansată a vieții.
Într-un experiment, tratamentul a fost administrat timp de trei luni pentru evaluarea modificărilor fiziologice și moleculare. Într-un experiment separat, administrarea a continuat pentru a determina efectele asupra duratei vieții.
Rezultatele au arătat o diferență semnificativă între animalele tratate și cele din grupul de control.
Șoarecii care au primit semaglutidă au avut o durată mediană de viață de 834 de zile, comparativ cu 742 de zile în grupul netratat. Diferența reprezintă o creștere de aproximativ 12,4% a duratei mediane de viață.
Această creștere nu poate fi extrapolată la oameni și nu înseamnă că medicamentul prelungește viața umană cu același procent.
Semaglutida face parte din categoria agoniștilor receptorului GLP-1, medicamente care imită acțiunea unui hormon intestinal implicat în reglarea glicemiei și a apetitului.
Aceste tratamente reduc senzația de foame și contribuie la scăderea aportului alimentar. În cadrul studiului, șoarecii tratați au consumat cu aproximativ 24% mai puțină hrană.
Cercetătorii au urmărit dacă efectele semaglutidei seamănă cu cele ale restricției calorice, o intervenție care a demonstrat capacitatea de a prelungi viața în anumite modele animale. Rezultatele au arătat că medicamentul influențează mai multe mecanisme celulare asociate îmbătrânirii.
Au fost observate modificări ale nivelurilor de NAD+, ale activității unor proteine numite sirtuine și ale semnalizării prin intermediul factorului de creștere IGF-1. Aceste mecanisme sunt implicate în reglarea metabolismului, răspunsul la stres și funcționarea celulară.
Una dintre cele mai interesante observații a vizat sistemul nervos. Cercetătorii au identificat îmbunătățiri ale funcției celulelor stem neuronale și ale neurogenezei, procesul prin care se formează noi neuroni.
De asemenea, animalele tratate au prezentat rezultate mai bune la anumite teste de memorie spațială și comportament explorator.
Semaglutida a fost asociată și cu reducerea unor indicatori biologici ai îmbătrânirii, inclusiv inflamația, senescența celulară și disfuncția mitocondrială.
Senescența celulară apare atunci când anumite celule încetează să se mai dividă, dar rămân active și pot contribui la inflamația țesuturilor.
Mitocondriile, structurile responsabile de producerea energiei celulare, sunt la rândul lor afectate de înaintarea în vârstă. Rezultatele sugerează că semaglutida poate influența simultan mai multe procese asociate deteriorării organismului.
Într-un alt experiment, cercetătorii au comparat efectele semaglutidei cu cele ale unei reduceri controlate a aportului caloric. Ambele intervenții au produs scăderi comparabile ale greutății corporale și ale țesutului adipos.
Totuși, semaglutida a avut rezultate mai favorabile la anumite teste privind memoria spațială, explorarea mediului și controlul glicemiei.
Acest lucru sugerează că unele beneficii ale medicamentului ar putea depăși efectele explicate exclusiv prin reducerea cantității de hrană.
Autorii consideră că activarea receptorului GLP-1 ar putea reproduce o parte dintre mecanismele prin care restricția calorică influențează îmbătrânirea.
Deocamdată, nu există dovezi clinice care să demonstreze că semaglutida încetinește direct îmbătrânirea biologică sau prelungește durata vieții la oameni.
Studiul publicat în Nature a inclus exclusiv șoareci femele, iar rezultatele trebuie confirmate prin cercetări suplimentare.
La oameni, medicamentele din această categorie au demonstrat deja beneficii pentru controlul glicemiei, reducerea greutății și, în anumite populații de pacienți, diminuarea riscului unor evenimente cardiovasculare majore.
Concluzia cercetătorilor este că semaglutida reprezintă o direcție promițătoare pentru studiul longevității, nu un tratament antiîmbătrânire deja validat. Pentru a stabili dacă aceste rezultate se aplică și oamenilor, sunt necesare studii clinice de lungă durată, concepute special pentru evaluarea proceselor de îmbătrânire.
Sursă foto: Shutterstock