Mulți adulți au aceeași senzație: anii parcă trec din ce în ce mai repede. Dacă în copilărie vacanța de vară părea nesfârșită, iar până la Crăciun mai era o eternitate, după 30 sau 40 de ani lunile și anotimpurile par să se succedă într-un ritm amețitor.
Fenomenul este atât de răspândit, încât psihologii și neurologii îl studiază de zeci de ani. Deși timpul măsurat de ceas rămâne același pentru toată lumea, percepția noastră asupra lui se modifică odată cu vârsta. Cercetările arată că nu există o singură explicație, ci mai multe mecanisme care acționează simultan.
Una dintre cele mai cunoscute teorii este cea a timpului proporțional. Atunci când ai 10 ani, un an reprezintă 10% din întreaga ta viață. La 50 de ani, același interval înseamnă doar 2% din experiența acumulată până atunci.
Creierul compară permanent noile experiențe cu cele deja trăite. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, fiecare an ocupă o „felie” tot mai mică din biografia noastră, iar această schimbare poate contribui la senzația că timpul se comprimă.
Psihologii consideră însă că explicația matematică nu este suficientă. Un rol foarte important îl are rutina. În copilărie și adolescență aproape fiecare zi aduce ceva nou: prima zi de școală, primul profesor preferat, primul concurs, prima excursie, primul prieten apropiat.
Creierul este nevoit să proceseze permanent informații noi și creează foarte multe amintiri. La maturitate, însă, viața devine mai previzibilă. Mergem pe același drum spre serviciu, lucrăm în același loc, cumpărăm din aceleași magazine și repetăm aceleași activități săptămână după săptămână.
Pentru creier, rutina necesită mai puțin efort, iar multe zile ajung să semene între ele.
O altă explicație este legată de modul în care funcționează memoria. Atunci când trăim experiențe noi, creierul stochează mai multe detalii. Aceste amintiri bogate fac ca perioada respectivă să pară mai lungă atunci când ne uităm în urmă. În schimb, perioadele monotone lasă mai puține „repere” în memorie.
De aceea, o vacanță de două săptămâni petrecută într-o țară pe care o vizitezi pentru prima dată poate părea, retrospectiv, mai lungă decât câteva luni obișnuite petrecute acasă. Psihologii numesc acest fenomen uneori „paradoxul vacanței”: în timpul concediului ai impresia că zilele trec repede, dar când îți amintești experiența, ea pare surprinzător de lungă.
În ultimii ani au apărut și explicații din domeniul neuroștiințelor. Unele cercetări sugerează că, pe măsură ce îmbătrânim, creierul identifică mai puține schimbări distincte în mediul înconjurător.
Cu alte cuvinte, el „împarte” experiențele în mai puține evenimente separate, ceea ce poate crea impresia că intervalele de timp au trecut mai repede.
Această ipoteză este încă studiată, însă rezultatele obținute până acum susțin ideea că modul în care creierul segmentează experiențele influențează direct percepția timpului.
Probabil ai observat că atunci când aștepți rezultatul unui examen sau al unei analize medicale timpul pare că stă pe loc. În schimb, când ești într-o conversație plăcută sau într-o vacanță reușită, orele trec fără să îți dai seama.
Acest lucru se întâmplă deoarece atenția și emoțiile influențează modul în care percepem trecerea timpului. Situațiile tensionate sau neobișnuite solicită intens creierul și creează impresia unui timp mai lent. În schimb, activitățile repetitive și familiare sunt procesate automat, iar senzația este că timpul „zboară”.
Vestea bună este că percepția timpului nu este complet rigidă. Specialiștii spun că una dintre cele mai eficiente metode prin care putem reduce senzația că anii trec prea repede este introducerea noutății în viața de zi cu zi.
Nu este nevoie de schimbări radicale. Poți învăța o limbă străină, începe un curs de dans, vizita locuri necunoscute, încerca rețete noi, citi despre domenii diferite sau chiar schimba traseul pe care îl faci zilnic spre serviciu.
Fiecare experiență nouă obligă creierul să creeze conexiuni și amintiri suplimentare, ceea ce poate face ca perioada respectivă să pară mai bogată și mai lungă în retrospectivă.
Mai multe studii sugerează că și atenția conștientă acordată momentului prezent poate influența percepția timpului.
Atunci când încetinim ritmul, observăm mai atent ceea ce se întâmplă în jur și evităm să funcționăm pe „pilot automat”, creierul procesează mai multe informații.
Acest lucru poate reduce senzația că zilele se scurg fără să le observăm.
Oamenii de știință sunt de acord asupra unui lucru: timpul nu curge mai repede pe măsură ce îmbătrânim. Se schimbă însă modul în care creierul îl măsoară și îl transformă în amintiri.
Rutina, numărul mai mic de experiențe noi, felul în care funcționează memoria și schimbările care apar în procesarea informațiilor contribuie împreună la această iluzie. Tocmai de aceea, una dintre cele mai bune metode de a avea impresia că viața este mai bogată și mai lungă este să continuăm să învățăm, să explorăm și să ieșim, din când în când, din zona de confort.
Sursă foto: Shutterstock