Kebabul, una dintre cele mai populare alegeri de tip fast-food din Europa, a fost analizat recent de nutriționiști, care au încercat să stabilească ce variante sunt mai prietenoase cu sănătatea și care ar trebui consumate cu moderație. De la dönerul considerat „greoi” și bogat în grăsimi până la shish-ul de pui perceput ca o opțiune mai echilibrată, diferențele nutriționale pot fi semnificative.
Specialiștii subliniază însă că nu toate kebaburile sunt egale, iar modul de preparare, tipul de carne și garniturile alese pot schimba radical valoarea calorică și impactul asupra organismului.
Potrivit nutriționiștilor citați în analize recente, diferența principală dintre tipurile de kebab ține de metoda de preparare și de calitatea cărnii.
Döner kebab este realizat din carne tocată sau amestecuri de carne presată pe un rotisor vertical, ceea ce duce adesea la un conținut mai ridicat de grăsimi și sare. În schimb, shish kebab este preparat din bucăți întregi de carne, de regulă mai slabe, gătite pe grătar.
Diferența de procesare este esențială: shish-ul este considerat, în general, mai apropiat de o masă „simplă”, în timp ce dönerul intră mai des în categoria alimentelor ultraprocesate.
Analizele nutriționale arată că variantele pe bază de pui sunt, de regulă, mai ușoare din punct de vedere caloric decât cele din miel sau vită.
chicken shish kebab este adesea recomandat ca una dintre cele mai bune opțiuni din meniurile de tip takeaway, datorită conținutului mai redus de grăsimi și a modului simplu de preparare.
În comparație, kebaburile din carne de miel sau combinații de carne pot avea un conținut mai ridicat de grăsimi saturate, mai ales atunci când sunt combinate cu sosuri bogate sau porții mari de lipie și cartofi prăjiți.
Experții atrag atenția că nu doar tipul de carne contează, ci și „ce se adaugă în farfurie”.
Sosurile cremoase, cum ar fi maioneza cu usturoi, pot crește semnificativ aportul caloric, la fel și porțiile de cartofi prăjiți sau lipiile mari din făină rafinată. În unele cazuri, un kebab complet poate ajunge la un aport caloric comparabil cu necesarul zilnic al unei persoane adulte.
De asemenea, dimensiunea porției joacă un rol important: kebaburile „de noapte” servite în porții mari sunt adesea mult peste nevoile energetice reale.
Pe lângă clasicele döner și shish, tot mai multe meniuri includ și opțiuni precum falafel sau köfte, care pot varia ca profil nutrițional.
Falafelul, de exemplu, este pe bază de năut și oferă fibre și proteine vegetale, însă este adesea prăjit, ceea ce îi crește conținutul caloric. Köfte, preparat din carne tocată condimentată, poate fi o opțiune echilibrată dacă este gătit la grătar și servit cu salată.
Nutriționiștii subliniază că kebabul nu trebuie privit automat ca un aliment „nesănătos”. Diferența reală este dată de alegerea ingredientelor și de modul în care este consumat.
Un shish de pui cu salată și sosuri ușoare poate fi o masă relativ echilibrată, în timp ce un döner mare cu sosuri grase și cartofi prăjiți devine rapid o opțiune bogată în calorii și grăsimi.
În final, specialiștii recomandă moderația și alegeri mai simple pentru cei care vor să se bucure de preparatele de tip kebab fără a-și încărca excesiv dieta.
Sursă foto – rawf8 / Envato