Ce au în comun afinele și strugurii? Cercetătorii au descoperit un efect surprinzător asupra celulelor musculare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Afinele și strugurii conțin un compus natural care ar putea influența modul în care celulele musculare folosesc grăsimile pentru producerea energiei. Cercetătorii au descoperit că piceatanolul, un polifenol înrudit cu mult mai cunoscutul resveratrol, poate activa în celulele musculare o proteină implicată în metabolism și poate reduce acumularea anormală de grăsime.

Rezultatele au atras atenția asupra unui posibil mecanism prin care anumite substanțe vegetale ar putea influența metabolismul muscular.  Experimentele care au evidențiat efectul au fost realizate în laborator, pe celule musculare, iar cercetătorii spun că sunt necesare mai multe studii pentru a afla ce relevanță ar putea avea mecanismul pentru oameni.

Compusul din fructe care a atras atenția cercetătorilor

Substanța analizată se numește piceatanol și face parte din categoria polifenolilor, compuși vegetali prezenți în diferite alimente.

Recomandări

Prințul Harry dă vina pe fratele său William pentru ruptura de Familia Regală. Ce s-ar fi…

Obiceiul banal de dimineață care ar putea crește riscul de cancer. Aproape un milion de oameni,…

Piceatanolul poate fi găsit în alimente precum strugurii și afinele, dar sursa alimentară pe care cercetătorii au analizat-o în mod special în studiile lor este reprezentată de semințele fructului pasiunii, care conțin cantități importante din acest compus.

Din punct de vedere chimic, piceatanolul este apropiat de resveratrol, un alt polifenol care a fost intens studiat pentru potențialele sale efecte asupra metabolismului.

Cercetătorii au vrut să afle ce se întâmplă atunci când celulele musculare sunt expuse la piceatanol și dacă substanța poate influența procesele prin care acestea gestionează grăsimile.

Ce s-a întâmplat cu celulele musculare

În cadrul experimentelor, oamenii de știință au utilizat celule musculare scheletice de șoarece, cunoscute sub denumirea C2C12. Atunci când celulele au fost tratate cu piceatanol, cercetătorii au observat o creștere a expresiei unei proteine numite SIRT1.

Această proteină este implicată în mai multe procese metabolice și în reglarea funcției mitocondriilor – structurile celulare responsabile în mare parte de producerea energiei.

Piceatanolul și extractul din semințe de fructul pasiunii au stimulat expresia SIRT1 mai mult decât resveratrolul în acest model experimental. În plus, tratamentul cu piceatanol a crescut expresia unor gene implicate în formarea mitocondriilor și în utilizarea acizilor grași.

Celulele au acumulat mai puțină grăsime

Un alt rezultat important a apărut atunci când cercetătorii au expus celulele musculare la acid oleic pentru a determina acumularea de lipide. Piceatanolul a redus acumularea de grăsime produsă în aceste condiții experimentale.

Descoperirea este relevantă deoarece acumularea excesivă de lipide în mușchi poate apărea în contextul unor tulburări metabolice.

Cercetătorii consideră că activarea SIRT1 și modificările observate la nivelul mitocondriilor ar putea favoriza utilizarea acizilor grași pentru producerea energiei. Acesta este mecanismul aflat în spatele ideii că piceatanolul ar putea ajuta celulele musculare să „ardă” mai eficient grăsimile.

Expresia trebuie însă interpretată cu atenție: studiul nu a demonstrat că piceatanolul determină pierderea grăsimii corporale la oameni.

Cercetătorii au făcut și un experiment pe oameni

Studiul nu s-a limitat exclusiv la experimentele celulare. Cercetătorii au realizat și un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, în care participanții au consumat timp de două săptămâni un aliment-test care furniza 100 mg de piceatanol pe zi.

La final, persoanele care primiseră piceatanol au prezentat o expresie mai mare a SIRT1 în sângele integral comparativ cu grupul placebo. Acest rezultat sugerează că efectul asupra SIRT1 nu este limitat neapărat la celulele cultivate în laborator.

Dar există o diferență importantă: experimentul pe oameni nu a demonstrat că participanții au ars mai multă grăsime, au slăbit sau și-au redus grăsimea acumulată în mușchi.

Cercetătorii au măsurat expresia SIRT1 din sânge, nu pierderea de grăsime corporală.

Alte cercetări îndeamnă la prudență

Există și studii care nu au găsit un efect direct al piceatanolului asupra arderii grăsimilor la oameni.

Într-un experiment randomizat, dublu-orb și crossover, opt bărbați activi fizic au primit timp de șapte zile fie piceatanol, fie placebo. Cercetătorii au analizat metabolismul grăsimilor atât în repaus, cât și în timpul și după o oră de exercițiu aerobic de intensitate redusă.

Suplimentarea cu piceatanol nu a crescut metabolismul grăsimilor în aceste condiții. Este încă un motiv pentru care rezultatele obținute în celulele musculare nu trebuie transformate într-o promisiune privind slăbitul.

Înseamnă că trebuie să mâncăm mai multe afine și struguri?

Afinele și strugurii pot face parte dintr-o alimentație echilibrată și oferă numeroși compuși vegetali. Dar studiul nu a testat ce se întâmplă dacă oamenii cresc pur și simplu consumul acestor fructe.

Cantitatea de piceatanol diferă între alimente, iar efectele obținute prin expunerea directă a unor celule la un compus în laborator nu pot fi reproduse automat prin alimentație, așa că nu se poate stabili din această cercetare câte afine sau câți struguri ar trebui consumați pentru a obține efectul observat asupra celulelor musculare.

Ceea ce au descoperit oamenii de știință este mai specific: piceatanolul a stimulat SIRT1, a influențat gene implicate în funcționarea mitocondriilor și utilizarea acizilor grași și a redus acumularea de lipide într-un model celular muscular.

Rezultatele deschid o direcție interesantă de cercetare asupra metabolismului muscular, dar sunt necesare studii clinice mai mari și mai lungi pentru a afla dacă mecanismul poate produce beneficii metabolice importante la oameni.

Sursă foto: Shutterstock