Călin

Căiln reproduce forma slavă Kalin, întâlnită frecvent în onomastica bulgarilor, ucrainienilor, a sârbilor sau a croaţilor.
Există şi părerea conform căreia Kalin ar fi de fapt de origine turco-tătară şi se traduce prin „corpolent”, „gros”.

Prima atestare a numelui Călin datează încă din 1391 în Ţara Făgăraşului. Derivatul lui toponimic Călineşti a fost atestat în 1388, fiind numele unui sat din Argeş.

Numele Călin a devenit celebru odată cu poemul „Călin – (file din poveste)” scris de Mihai Eminescu.

Deşi există un arbust ce face flori albe şi fructe roşii exact cu aceeaşi denumire, nu s-a realizat până acum nicio legătură lingvistică între plantă şi numele de fată sau de băiat Călina, Călin.