Atrofia musculară reprezintă pierderea masei musculare care poate fi determinată de inactivitate sau poate fi neurogenă.
Atrofia musculară dată de inactivitate poate apărea în următoarele condiţii: sedentarismul, condiţii medicale care limitează mişcarea, scăderea nivelului de exerciţii fizice. Este caracterizată de musculatură flască şi este reversibilă cu ajutorul exerciţiilor şi a nutriţiei corspunzătoare.
Atrofia neurogenă apare atunci când sunt afectaţi nervii care deservesc muşchii sau există o boală neurologică. Acest tip se instalează mai rapid decât atrofia prin inactivitate, este mult mai dificil de tratat şi poate fi dat de următoarele boli: scleroza laterală amiotrofică, sindromul Guillain – Barre, neuropatii, poliomielită. Unul dintre primele semne ale atrofiei neurogene este încovoierea spatelui prin atrofia musculaturii posturale. Alte simptome pot include: dureri dorsale, dificultăţi la mers, contracturi ale tendonuluiu ahilean, limitarea mişcărilor gâtului.
Atrofia poate apărea la un muşchi, o grupă musculară sau generalizat şi poate fi însoţită de amorţeli, tumefacţie (umflătură), durere.
Atrofia de inactivitate:
• Înaintarea în vârstă determină o oarecare atrofie musculară;
• Traumatismele, fracturile;
• Malnutriţia;
• Imobilizarea;
• Osteoartrita;
• Artrita reumatoidă;
• Poliomielita;
• Arsurile;
Atrofia neurogenă:
• Scleroză multiplă – boală care afectează creierul şi măduva spinării determinând printre altele slăbiciune, tulburări de coordonare şi de echilibru;
• Scleroza laterală amiotrofică – afecţiune neuromusculară prograsivă, gravă caracterizată prin pierderea anumitor celule nervoase care controlează muşchii scheletici
• Neuropatia diabetică – complicaţie a diabetului zaharat, creşterile necontrolate ale glicemiei afectând în timp nervii;
• Distrofia musculară;
• Poliomielita – infecţie virală cauzată de virusurile polio care distrug sistemul nervos determinând paralizii;
• Miopatia alcoolică;
• Dermatomiozita sau polimiozita (caracterizate de distrugerea musculară datorită unui proces inflamator la nivelul muşchilor scheletici);
• Sindromul Guillain – Barre (boală autoimună în care este afectat sistemul nervos periferic);
• Traumatismele măduvei spinării;
• Accidentele vasculare cerebrale;
• Hernia de disc intervertebral;
• Sindromul de tunel carpian (apare prin compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii);
Uneori atrofia musculară poate fi determinată de malnutriţie severă, tratamentul de lungă durată cu corticosteroizi.
Atrofia musculară se instalează brusc şi este însoţită de simptome severe cum ar fi:
• modificarea vederii;
• pierderea cunoştinţei, chiar pentru o perioadă scurtă de timp;
• paralizie sau imposibiltatea de a mişca anumite părţi ale corpului.