Vaccin antihepatic B – despre Hepatita B, diagnostic, contraindicaţii şi precauţii la vaccinare

Hepatita virala este un termen raspandit, folosit pentru descrierea catorva boli clinice similare, dar distincte din punct de vedere etiologic si epidemiologic. Hepatita A (denumita anterior hepatita infectioasa) si hepatita B (denumita anterior hepatita serica) au fost recunoscute ca afectiuni separate inca din anii '40 si pot fi diagnosticate cu teste serologice specifice. Hepatita delta este o infectie care depinde de virusul hepatitei B (HBV). Poate aparea ca o co-infectie impreuna cu infectia HBV acuta, sau ca o suprainfectie a unui purtator de HBV.
31.10.2013

Virusul hepatitei B

HBV este un virus mic, cu invelis dublu, din familia Hepadnaviridae. Alte virusuri din familia Hepadnaviridae sunt virusul hepatitei ratelor, virusul hepatitei veveritei de pamant si virusul hepatitei marmotei. Virusul are un mic genom ADN circular, care este partial dublu catenar. HBV contine numeroase componente antigenice, inclusiv HBsAg, antigenul miezului hepatitei B (HBcAg) si antigenul e al hepatitei B (HBeAg). Omul este singura gazda HBV cunoscuta, desi unele primate non-umane au fost infectate in conditii de laborator. HBV este relativ rezistent si, uneori, s-a demonstrat ca ramane infectios pe suprafete din mediul inconjurator mai mult de 7 zile la temperatura camerei.

Aproximativ 2 milioane de persoane au fost infectate cu HBV in toata lumea, iar mai mult de 350 milioane de persoane prezinta infectii cronice pe toata durata vietii. Infectia HBV reprezinta cauza hepatitei acute si cronice si a cirozei. Ea cauzeaza 80% din carcinoamele hepatocelulare. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca in 2002, mai mult de 600.000 de persoane au murit in intreaga lume de afectiuni acute si cronice ale ficatului asociate cu hepatita B.

Mai multe sisteme antigen-anticorpi bine definite sunt asociate cu infectia HBV. HBsAg, denumit anterior antigen Australia sau antigenul asociat cu hepatita, este un determinant antigenic de pe suprafata virusului. Acesta formeaza si particule subvirale sferice si tubulare de 22-nm. HBsAg poate fi identificat in ser la 30-60 de zile de la expunerea la HBV si persista pe perioade de timp variabile. HBsAg nu este infectios. Numai virusul complet (particula Dane) este infectios. Cu toate acestea, atunci cand HBsAg este prezent in sange, este prezent si virusul complet, iar persoana poate transmite virusul. In timpul replicarii, HBV produce HBsAg in exces fata de necesarul pentru producerea particulelor Dane.

HBcAg este miezul nucleocapsidei proteice a HBV. HBcAg nu este detectabil in ser prin tehnici conventionale, dar poate fi detectat in tesutul hepatic al persoanelor cu infectie HBV acuta sau cronica. HBeAg, o proteina solubila, este, de asemenea, localizat in miezul HBV. HBeAg se detecteaza in serul persoanelor cu titruri virale ridicate si indica grad ridicat de infectiozitate. In timpul convalescentei dupa o infectie HBV acuta sau dupa vaccinarea impotriva hepatitei B se dezvolta anticorpi anti HBsAg (anti-HBs).

Prezenta anti-HBs indica imunitatea la HBV. (Anti-HBs este denumit uneori HBsAb, dar utilizarea acestui termen este descurajata, datorita confuziei potentiale cu HBsAg). Anticorpii anti-HBcAg (anti-HBc) indica infectia cu HBV la un moment nedefinit din trecut. Anticorpii HBcAg din clasa IgM (lgM anti-HBc) indica infectia recenta cu HBV. Anticorpii anti HBeAg (anti-HBe) devin detectabili atunci cand se pierde HBeAg si cand sunt asociati cu o infectiozitate serica de grad scazut.

Cel mai nou articol Video:
Dr. Gina Chiriac, psihoterapeut: tehnici de a ne respecta promisiunile față de noi înșine
Recomandări: