Principiile vaccinarii

Imunitatea este capacitatea organismului uman de a tolera prezenţa substanţelor specifice organismului („self”) şi de a le elimina pe cele străine („nonself”). Această capacitate discriminatorie asigură protecţie împotriva bolilor infecţioase, deoarece sistemul imunitar identifică majoritatea microbilor ca fiind corpuri străine.
Principiile vaccinarii

Imunitatea este capacitatea organismului uman de a tolera prezenţa substanţelor specifice organismului („self”) şi de a le elimina pe cele străine („nonself”). Această capacitate discriminatorie asigură protecţie împotriva bolilor infecţioase, deoarece sistemul imunitar identifică majoritatea microbilor ca fiind corpuri străine.

Imunitatea la un microb este de regulă indicată prin prezenţa unui anticorp impotriva acelui microorganism. Imunitatea este în general specifică unui singur organism sau unui grup de organisme strâns înrudite. Există două mecanisme de bază pentru dobândirea imunităţii, activ şi pasiv.

Imunitatea activă este protecţia produsă de către sistemul imunitar al unei persoane. Acest tip de imunitate este de obicei permanent.

Imunitatea pasivă este protecţia dată de produse provenite la un animal sau de la om şi transferată la un alt om, de obicei prin injecţie. Imunitatea pasivă asigură de multe ori protecţie efectivă, dar această protecţie dispare cu timpul, de obicei în câteva săptămâni sau luni.

Sistemul imunitar este un sistem complex de celule care interacţionează, al cărui scop principal este acela de a identifica substanţele străine („nonself”) cunoscute sub numele de antigene. Antigenele pot fi vii (cum ar fi virusurile sau bacteriile), sau inactivate. Sistemul imunitar se apără împotriva antigenului. Această apărare este cunoscută sub denumirea de răspuns imunitar şi de regulă implică producerea de molecule de proteine de către limfocitele B, denumite anticorpi (sau imunoglobuline) şi a celulelor specifice (cunoscută şi sub denumirea de imunitate mediată de celule), având scopul de a facilita eliminarea substanţelor străine. 

Cele mai eficiente răspunsuri imune sunt în general produse ca replică la un antigen viu. Cu toate acestea, un antigen nu trebuie neapărat să fie viu pentru a produce un răspuns imunitar, ca în cazul unei infecţii cu un virus sau o bacterie. Unele proteine, cum ar fi antigenul de suprafaţă al hepatitei B sunt recunoscute cu uşurinţă de sistemul imunitar. Alte substanţe, cum ar fi polizaharidele (lanţuri lungi de molecule de zahăr care alcătuiesc peretele celular al unei anumite bacterii) sunt antigene mai puţin eficiente, iar răspunsul imun poate să nu ofere o protecţie la fel de bună.

 

Pagina 1 din 3
Recomandari generale privind imunizarea
Recomandari generale privind imunizarea