Ruptura de ligament încrucișat anterior- cum se manifestă, când e nevoie de operație și în ce constă recuperarea

Iubitorii sporturilor de iarnă trebuie să se pregătească serios anul acesta înainte de a pleca la munte şi asta deoarece, an de an, tot mai multe cazuri de pacienţi se prezintă la cabinetul fizioterapeutului din cauza accidentărilor la schi, care provoacă ruptura de ligament încrucișat anterior, o afecţiune invalidantă ce se manifestă prin durere şi umflarea zonei afectate.

Ruptura de ligament încrucișat anterior se produce în timpul practicării unui sport de iarnă, când piciorul rămâne blocat într-o poziţie în zăpadă sau pe gheaţă, iar corpul se duce într-o altă direcţie.

În acel moment are loc o rotaţie excesivă în genunchi împreună cu o înclinare laterală. În funcţie de gravitatea leziunii, aceasta poate fi de gradul I, II sau III. În cazul gradului III, deci cel mai grav, de regulă, recomandarea ortopedului este de operaţie.

Recomandări

Simptomele bolii Parkinson apar în mod subtil şi se dezvoltă treptat, cu mult înainte de diagnosticare.…

Dr. Anca Neacșu: „Progresele în tehnologiile de editare genetică au facilitat dezvoltarea terapiilor genice, care își…

Simptomele leziunilor ligamentelor încrucişate anterior

Imediat după accident, pacienţii prezintă de obicei dureri şi edem, iar genunchiul prezintă instabilitate. În termen de câteva ore după ruptura de ligament încrucișat anterior, pacienţii prezintă umflarea genunchiului, pierderea mobilităţii, durere sau sensibilitate de-a lungul liniei articulare şi disconfort în timpul mersului.

Fără tratament, durerea şi inflamaţia pot dispărea de la sine, dar leziunea ligamentelor încrucişate poate să nu determine întotdeauna durere.
Pacientul poate să audă doar un zgomot în articulaţie iar piciorul se îndoaie la tentativa de a sta în picioare, ca urmare a lipsei de stabilitate.

În ce constă recuperarea medicală după ruptura de ligament încrucișat 

După care este necesară recuperarea medicală postoperatorie ce constă în: drenaj limfatic pentru ca zona afectată să nu mai fie umflată, electroterapie pentru a scădea durerea, laserterapie, ultrasunet şi bioptron pentru grăbirea vindecării, terapie manuală şi mobilizări articulare pentru creşterea mobilităţii în articulaţii şi kinetoterapie activă pentru creşterea foţei musculare, a stabilităţii şi a coordonării.

Prin recuperarea medicală, se va urmări progresiv scăderea durerii şi redarea mobilităţii, proces care poate dura până la 6-7 luni.

Dacă operaţia nu se impune, dar pacientul este imobilizat din cauza umflăturii şi a durerilor, se recomandă recuperarea medicală timp de aproximativ 2-3 luni, ce are scopul de a ameliora simptomele şi de a reda mobilitatea pacientului, pentru ca acesta să îşi poată relua activităţile zilnice, prevenind astfel atrofierea muşchilor şi afectarea calităţii vieţii.

În funcţie de stadiul şi momentul recuperării, tehnicile amintite anterior pot să difere. La început se va pune accent pe scăderea inflamaţiei şi diminuarea edemului, apoi se va pune accent pe creşterea mobilităţii, după care pe creşterea forţei şi, în final, pe creşterea stabilităţii şi a coordonării.

Iată cum o pregătire insuficientă și un moment de neatenţie în practicarea unui sport atât de plăcut precum schiul ne pot periclita întregul an, creând o suferinţă îndelungată, atât fizică, cât şi emoţională deoarece, de cele mai multe ori, persoana afectată se îndepărtează de activităţile sportive de orice fel.

Cum previi ruptura de ligament încrucișat – 3 sfaturi

Iată câteva sfaturi pentru pregătirea organismului înainte de practicarea unui sport de iarnă, astfel încât să prevenim apariţia rupturii de ligament încrucişat:

1. Creşteţi tonusul la nivelul musculaturii membrului inferior. Muşchii, prin activitatea lor, sunt resposabili de stabilitatea organismului. Deci, o antrenare cât mai bună a lor ne poate scuti de numeroase probleme. Atunci când muşchii sunt obosiţi, ligamentele preiau rolul de asigurare a stabilităţii organismului, făcându-le astfel vulnerabile la traumatisme.

2. Creşteţi stabilitatea la nivelul organismului prin exerciţii de propriocepţie. Cu ajutorul fizioterapeutului, expuneţi-vă la situaţii de instabilitate, antrenându-vă astfel pentru a reacţiona cât mai corect în astfel de contexte. În acest sens, exerciţiile pe burete şi bosum sunt extrem de utile.

3. Faceţi o încălzire corespunzătoare înainte de practicarea unui sport de iarnă. Încălziţi-vă articulaţiile prin exerciţii simple de gimnastică, urmare de stretching, astfel încât să aduceţi muşchii la o temperatură optimă.