Preeclampsia: boala care apare pe tăcute, dar se manifestă zgomotos

Deși, la nivel statistic, afectează femeile însărcinate într-o proporție foarte scăzută, preeclampsia nu este deloc de neglijat.
17.05.2022
Preeclampsia: boala care apare pe tăcute, dar se manifestă zgomotos
Dr. Anca Ciobanu

Deși, la nivel statistic, afectează femeile însărcinate într-o proporție foarte scăzută, preeclampsia nu este deloc de neglijat: în formele sale severe, afectează ficatul, vasele de sânge, creierul și inima mamei, punând în pericol viața acesteia, dar și a fătului. Din fericire, o monitorizare conștiincioasă a gravidei previne cu succes situațiile de risc provocate de preeclampsie. Dr. Anca Ciobanu, medic specialist obstetrică-ginecologie, ne vorbește despre preeclampise.

Aproximativ 2% dintre gravide sunt diagnosticate cu preeclampsie, o afecțiune caracterizată prin hipertensiune arterială depistată pentru prima dată în sarcină, după săptămâna 20, și asociată cu pierderea unei cantități mari de proteine prin urină. Hipertensiunea arterială este definită ca valoare peste 140/90 mmHg.

Incidența relativ scăzută a acestei boli revelată de statistici este din plin contrabalansată de riscul asociat formelor ei severe – afectarea organelor vitale ale mamei – ceea ce pune în pericol viața acesteia și a fătului. Chiar și atunci când nu evoluează în forme foarte grave, preeclampsia tot rămâne una dintre principalele cauze de naștere prematură, fiind asociată și cu un risc important de restricție de creștere fetală, această afecțiune împiedicând hrănirea adecvată a fătului.

Deși preeclampsia se „vindecă” odată cu nașterea, ar putea avea efecte pe termen lung asupra sănătății mamei: „Peste 90% dintre femeile cu preeclampsie severă dezvoltă hipertensiune arterială cronică la 20 de ani de la sarcină și suferă frecvent de boli cardiovasculare. Acestea au un risc de patru ori mai mare de a face un accident vascular cerebral și un risc semnificativ mai mare de a dezvolta boli renale sau diabet zaharat”, avertizează Dr. Anca Ciobanu, medic specialist obstetrică-ginecologie.

De ce apare preeclampsia?

Cauzele acestei boli sunt multifactoriale, adică sunt implicați factori de natură genetică (antecedentele familiale), imunologică, demografici (vârsta pacientei, greutatea, rasa). De asemenea, o contribuție o au și metoda de contracepție prin fertilizare în vitro, și sarcinile multiple. Iar pacientele cu patologii preexistente sarcinii – boli autoimune, hipertensiune cronică, boli renale – au un risc mai mare de a dezvolta preeclampsie.

„Asocierea acestor factori de risc determină o formare deficitară a placentei încă de la începutul sarcinii pentru că arterele uterine funcționează anormal și nu realizează corect vascularizarea uterului și, implicit, a placentei. În loc să se dilate, crescându-și calibrul pentru a permite un flux de sânge adecvat către făt, ele rămân înguste, limitându-se fluxul sangvin către placentă”, explică Dr. Anca Ciobanu.

Cum se simte preeclampsia?

La început, nicicum. Inițial, poate fi complet asimptomatică, ceea ce duce la amânarea diagnosticului și, mai periculos, a tratamentului. Hipertensiunea se poate instala treptat, silențios, de aceea monitorizarea periodică a tensiunii trebuie să fie parte de evaluarea de rutină a gravidei, mai ales în al treilea trimestru de sarcină.

Dar când începe să dea semne vizibile, preeclampsia se manifestă prin: cefalee severă, amețeală, vedere încețoșată, dureri abdominale, mai ales sub coastele din partea dreaptă, greață și vărsături, umflarea bruscă a picioarelor, oligurie (scăderea volumului micțional).

Cu toate acestea, riscul de preeclampsie poate fi estimat din primul trimestru de sarcină, odată cu efectuarea screening-ului de sindrom Down, prin evaluare ecografică a arterelor uterine și printr-un test de sânge care măsoară nivelul de hormoni produși de placentă.

Cum se tratează și cum se previne?

Doar nașterea este cea care „tratează” preeclampsia, pentru că este extrasă placenta, iar tensiunea pacientei începe să se normalizeze în câteva zile postpartum. Însă poate fi ținută sub control și împiedicată să ajungă la forme grave cu antihipertensive care prelungesc sarcina în interes fetal și împiedică nașterea prematură, iar gravidele cu un risc mai ridicat de dezvoltare a bolii vor beneficia de tratament preventiv cu aspirină pe tot parcursul sarcinii, până la 36 de săptămâni.

„Pacientele care au suferit de preeclampsie în prima sarcină se confruntă nu numai cu un risc mai ridicat de a dezvolta boala în sarcinile următoare, dar și cu un risc mai mare de a face o formă mai gravă de preeclampsie, cu un debut mai precoce. De aceea, tuturor pacientelor cu antecedente de preeclampsie li se indică profilaxia cu aspirină încă din primele săptămâni de sarcină”, atenționează medicul specialist obstetrică-ginecologie.

Pentru prevenția instalării preeclampsiei, Dr. Anca Ciobanu accentuează importanța adoptării unui stil de viață sănătos, bazat pe o alimentație diversificată, echilibrată și valoroasă din punct de vedere nutrițional, activitate fizică, evitarea stresului și fumatului. Iar ca măsură de monitorizare a acestei condiții odată instalate, specialistul recomandă măsurarea cu regularitate a tensiunii arteriale la domiciliu în ultimul trimestru de sarcină.

Când aceasta depășește valoarea 140/90 mmHg sau apar simptome dintre cele menționate anterior, pacienta trebuie să se adreseze unui specialist pentru obținerea unui protocol de tratament personalizat.

Recomandare video
Dr. Raluca Oprea: dieta echilibrată, primul pas în tratamentul ficatului gras