Onicomicoza sau „ciuperca unghiei”: simptome și tratament

Onicomicoza este o infecție care afectează cu precădere unghiile de la picioare. Cum se manifestă și în ce constă tratamentul.
13.05.2021 | Redactia CSID
Onicomicoza sau „ciuperca unghiei”: simptome și tratament
Sursa foto: Shutterstock

Cunoscută şi ca Tinea unguium, onicomicoza este o infecţie de natură fungică şi afectează unghiile. Localizarea primară este mai frecventă la picioare, urmată eventual de o succesivă localizare la mâini.

Agenţii etiologici care cauzează infecţia pot fi atât dermatofitele (cu prevalenţă Trichophyton), cât şi o levură, Candida albicans, ciupercă responsabilă şi de o afecţiune a cavităţii orale a nou-născuţilor numită muguet (popular mărgăritel).

Onicomicoza – Simptome

La nivelul unghiei pot exista diverse alterări în raport cu cauzele care le determină: dermatofite sau levuri.

În primul caz, infecţia fungică este limitată şi nu se extinde la pielea din jurul său.

Se poate prezenta ca o pată albă-gălbuie, neregulat circulară, localizată în centrul sau la marginile unghiei, sau ca o îngroşare formată din acumularea unui material gri, friabil, care se pulverizează şi lasă o cavitate în lamina unghiei.

Când este cauzată de Candida albicans, ţesutul periunghial este inflamat şi, dacă se comprimă, iese puroi: este asemănător unui panariţiu vulgar.

În acest caz, unghia este afectată secundar: se formează pete albe sau galbene sub stratul cel mai superficial al unghiei care se dezlipeşte şi cade.

Onicomicoza – diagnostic și tratament

Diagnosticul de onicomiciză se bazează pe identificarea ciupercii prin intermediul unui mediu de cultură sau prin examen microscopic pe fragmente de unghie sau pe material prelevat din locul leziunii.

Tratamentul onicomicozei este de lungă durată. Practic, este necesară creşterea unei noi unghii total sănătoase. Din acest motiv, diagnosticul se stabileşte numai pe baza examenului clinic al unghiei, dar şi pe baza unui examen de cultură.

Tratamentul cel mai eficace utilizează griseofulvină sau ketoconazol pe cale orală fără întrerupere, cel puţin 6-7 luni.

Nistatina este eficace numai pentru Candida albicans, dar trebuie folosită doar local, odată ce s-a stabilit diagnosticul. Folosirea sa pe cale generală este inutilă, deoarece nistatina nu se absoarbe şi de aceea nu trece în circuitul sangvin.

Scheme terapeutice mai recente, încă în fază de cercetare, se bazează pe administrare de itraconazol, antimicotic de ultimă generaţie, o săptămână pe lună pentru un total de 3-4 cicluri.

Sursa: „Dicţionar Medical Ilustrat de la A la Z”, Editura Litera