Hemoglobina glicată, cunoscută și sub denumirea de HbA1c, este unul dintre cele mai utilizate teste pentru diagnosticarea și monitorizarea diabetului zaharat. De cele mai multe ori, o valoare crescută este asociată cu un control insuficient al glicemiei, însă medicii atrag atenția că există și alte situații care pot influența rezultatul. Anumite afecțiuni, deficiențe nutriționale sau modificări ale numărului și duratei de viață ale globulelor roșii pot determina valori mai mari sau mai mici ale HbA1c, fără ca acestea să reflecte întotdeauna nivelul real al glicemiei.
Spre deosebire de glicemia măsurată dimineața sau după masă, hemoglobina glicată oferă o imagine asupra valorilor medii ale zahărului din sânge din ultimele două-trei luni. Testul se bazează pe faptul că glucoza din sânge se fixează în mod natural pe hemoglobina din globulele roșii. Cu cât nivelul glicemiei rămâne mai ridicat pentru o perioadă mai lungă, cu atât procentul de hemoglobină glicată va fi mai mare.
Deoarece globulele roșii au o durată de viață de aproximativ 120 de zile, HbA1c este considerată un indicator important al controlului glicemic pe termen lung.
În majoritatea cazurilor, valorile mari ale hemoglobinei glicate sunt consecința unor niveluri crescute ale glicemiei menținute timp îndelungat. Diabetul insuficient controlat, omiterea tratamentului, alimentația dezechilibrată, sedentarismul sau anumite boli acute pot contribui la creșterea valorilor HbA1c.
De asemenea, excesul ponderal, stresul cronic și lipsa somnului pot favoriza rezistența la insulină și pot influența negativ controlul glicemic.
Puțini pacienți știu că anemia feriprivă poate determina creșterea valorilor HbA1c chiar și atunci când glicemia nu s-a modificat semnificativ. În această situație, globulele roșii pot rămâne mai mult timp în circulație, ceea ce favorizează acumularea unei cantități mai mari de glucoză la nivelul hemoglobinei și poate conduce la rezultate aparent mai mari decât cele reale.
Deficiențele de vitamina B12 și acid folic afectează producția și durata de viață a globulelor roșii, ceea ce poate modifica rezultatele hemoglobinei glicate. Din acest motiv, medicii interpretează valorile HbA1c în contextul întregului tablou clinic și al altor analize de laborator.
Nu doar valorile crescute pot fi influențate de alte afecțiuni. Uneori, hemoglobina glicată poate fi mai mică decât nivelul real al glicemiei. Anemia hemolitică, pierderile importante de sânge sau transfuziile recente reduc durata de viață a globulelor roșii, iar acestea nu mai au suficient timp pentru a acumula glucoză. În consecință, testul poate subestima controlul glicemic al pacientului.
Ficatul și rinichii contribuie indirect la producerea și funcționarea globulelor roșii, astfel că afecțiunile cronice ale acestor organe pot influența rezultatele testului. În cazul pacienților cu insuficiență renală avansată sau boli hepatice severe, medicii pot recomanda și alte metode de monitorizare a glicemiei pe termen lung.
Anumite afecțiuni ereditare, precum talasemia sau anemia falciformă, modifică structura hemoglobinei sau durata de viață a globulelor roșii. În aceste cazuri, hemoglobina glicată poate să nu reflecte corect nivelul mediu al glicemiei, iar specialiștii pot recomanda investigații suplimentare pentru evaluarea controlului metabolic.
În timpul sarcinii au loc numeroase modificări fiziologice, inclusiv la nivelul producției și eliminării globulelor roșii. Din acest motiv, în special în trimestrul al doilea și al treilea, HbA1c poate fi mai puțin precisă, iar monitorizarea glicemiei prin măsurători regulate rămâne esențială pentru femeile cu diabet gestațional.
Foto: shutterstock