Chirurgia valvulară minim invazivă – rolul ei în tratarea bolii cu rata cea mai mare de mortalitate în rândul românilor

Viitorul operaţiilor pe inimă este minuscul, ba chiar este atât de mic încât pacienţii nici nu îşi vor mai putea da seama, la câteva luni de la externare, că au trecut printr-o intervenţie chirurgicală. Aceasta pentru că o mare parte din afecţiunile cardiace se pot trata prin abord minim invaziv.
Chirurgia valvulară minim invazivă – rolul ei în tratarea bolii cu rata cea mai mare de mortalitate în rândul românilor

Viitorul operaţiilor pe inimă este minuscul, ba chiar este atât de mic încât pacienţii nici nu îşi vor mai putea da seama, la câteva luni de la externare, că au trecut printr-o intervenţie chirurgicală.

Aceasta pentru că o mare parte din afecţiunile cardiace se pot trata prin abord minim invaziv. 

Avantajele acestei metode sunt multiple: spitalizare mai scurtă, cicatrici postoperatorii mici, traumă mai mică pentru organism, recuperare postoperatorie rapidă.

“În continuare, într-o clasificare a cauzelor de morbiditate şi mortalitate în ţările în curs de dezvoltare, dar şi în cele dezvoltate, bolile cardiovasculare sunt principalele cauze. Unele dintre ele sunt tratabile cu medicamente, însă altele necesită proceduri intervenţionale sau intervenţii chirurgicale.

În această societate în care trăim contracronometru, şi chirurgia cardiacă tinde să se dezvolte într-o direcţie care permite spitalizări mai scurte cu recuperare mai rapidă, mai uşor tolerată de pacienţi şi cu avantajul reintegrării rapide în activităţile sociale: chirurgia minim invazivă”, explică dr. Victor Costache, şeful secţiei de chirurgie cardiovasculară şi toracică din cadrul Spitalului European Polisano din Sibiu.

Pacienţi care înainte erau consideraţi cu risc prea ridicat pentru a suferi o operaţie pe inimă au acum şansa să trăiască. Cel mai mare impact al acestui tip de intervenţii este asupra segmentului cel mai afectat de boli cardiovasculare, populaţia de vârsta a treia. Chiar şi acum, mulţi pacienţi nu iau în calcul o intervenţie care ar putea să le prelungească speranţa de viaţă semnificativ, considerându-le prea riscante.

“În cazul intervenţiilor minim invazive, avantajele sunt multiple. Cicatricile operatorii au risc mai redus de vindecare dificilă. Recuperarea după operaţie este mai uşoară, restricţiile de mişcare sunt mai lejere. Nu în ultimul rând, nu trebuie neglijat nici aspectul estetic –  cicatricile operatorii sunt mici, uşor de mascat sub haine lejere“, explică dr. Emanuela Ciobanu, medic specialist chirurgie cardiovasculară.

 

 

Afecţiuni grave care pot fi tratate fără intervenţie chirurgicală invazivă

1. Defectul septal atrial

Este cea mai frecventă afecţiune congenitală şi poate fi, de cele mai multe ori, remediat prin procedee intervenţionale. Dacă defectul este destul de mic şi anatomic „prietenos”, se introduce, printr-o procedură percutanată, un dispozitiv tip „umbreluţă” care va sigila defectul. 

Dacă defectul este prea mare sau este situat într-o poziţie în care nu poate fi acoperit cu acest dispozitiv, este necesară o intervenţie chirurgicală prin care se suturează un patch din diverse materiale.

Intervenţia clasică presupune un abord prin sternotomie mediană – osul de pe linia mediană a toracelui este tăiat longitudinal pentru a avea acces la cord (refacerea osului durează mai multe luni)

Varianta alternativă, mai elegantă şi mult mai bine tolerată, este cu abord minim invaziv: o minitoracotomie de 4-6 cm pe peretele antero-lateral al toracelui, printre coaste, fără tăierea osului. Aceeaşi operaţie de închidere a defectului se realizează printr-un abord mult mai mic, videotoracoscopic.

Spitalizarea şi recuperarea vor fi mai scurte şi mai uşor tolerate de către pacient.

2. Valvulopatiile cardiace

Acestea pot fi tratate atunci când este necesară operaţia prin procedee minim invazive. Valva aortică şi cea mitrală sunt cel mai frecvent afectate, mai rar valva tricuspidă şi mult mai rar valva pulmonară.

3. Valvulopatiile mitrale

În trecut au fost dominate de etiologia reumatismală, iar în prezent sunt cauzate mai degrabă de degenerescenţa asociată vârstei, de endocarditele disfuncţiilor, ca o consecinţă a unui infarct miocardic.

Intervenţia chirurgicală minim invazivă presupune o minitoracotomie dreaptă, pe o incizie latero- toracică de 4-6 cm, care oferă condiţiile necesare pentru a efectua operaţia în siguranţă, dar cu un disconfort şi o recuperare mult reduse pentru pacient.

4. Valvulopatiile aortice

Este categoria cel mai frecvent întâlnită în sfera bolilor cardiovasculare. Atunci când ajung în stadii care necesită schimbarea valvei, pacienţii pot fi trataţi prin operaţii realizate prin abord minim invaziv: fie printr-o ministernotomie (este tăiată numai porţiunea iniţială a sternului), fie printr-o minitoracotomie anterioară dreaptă (în funcţie de anatomia structurilor interne toracice).

Aceste intervenţii sunt mai puţin traumatizante pentru pacienţi, cu atât mai mult cu cât uneori aceştia sunt vârstnici, cu multiple alte tare organice şi rezerve funcţionale reduse.