Durerea de umăr care apare fără o lovitură sau un efort fizic deosebit nu trebuie ignorată. Uneori, în spatele acestui disconfort se află o afecțiune numită „umăr înghețat” sau capsulită adezivă. Problema afectează mobilitatea brațului și poate transforma gesturi obișnuite, precum îmbrăcatul, pieptănatul sau ridicarea mâinii, în activități dificile.
Afecțiunea apare mai ales după vârsta de 40 de ani și este întâlnită mai frecvent la femei. Evoluția poate fi lentă, iar recuperarea necesită răbdare. În unele cazuri, simptomele persistă unul sau doi ani, uneori chiar mai mult.
Umărul înghețat este o afecțiune care provoacă durere și rigiditate la nivelul articulației. Problema apare atunci când capsula care înconjoară umărul se inflamează. Ulterior, țesutul se îngroașă și se contractă.
Din această cauză, articulația își pierde treptat flexibilitatea. Brațul devine tot mai greu de mișcat, iar unele gesturi pot provoca dureri intense.
Un semn important este faptul că mobilitatea este redusă atât atunci când persoana încearcă să ridice singură brațul, cât și atunci când altcineva încearcă să îl miște.
Această particularitate îi ajută pe specialiști să diferențieze capsulita adezivă de alte afecțiuni, precum tendinita, scrie Click!
Problema afectează aproximativ două până la cinci persoane dintr-o sută. Apare cel mai frecvent între 40 și 60 de ani și este mai des întâlnită în rândul femeilor.
Există și câțiva factori care pot crește riscul de apariție:
Diabetul: persoanele cu această afecțiune au un risc mult mai mare de a dezvolta capsulită adezivă.
Problemele tiroidiene: anumite dezechilibre hormonale sunt asociate cu apariția umărului înghețat.
Imobilizarea brațului: riscul poate crește după o fractură, o intervenție chirurgicală sau o perioadă lungă în care umărul nu a fost mișcat.
Vârsta: afecțiunea apare mai ales la persoanele de peste 40 de ani.
În multe situații, însă, nu poate fi identificată o cauză exactă.
Umărul înghețat nu apare brusc și nici nu dispare peste noapte. Evoluția sa cuprinde trei etape, fiecare având simptome specifice.
La început, principalul simptom este durerea. Aceasta se accentuează treptat și poate deveni foarte deranjantă în timpul nopții.
Persoanele afectate pot avea dificultăți atunci când dorm pe partea dureroasă. De asemenea, ridicarea brațului sau ducerea mâinii la spate devin tot mai dificile.
În această perioadă, mobilitatea umărului începe să scadă.
În următoarea fază, durerea poate să se diminueze. Totuși, articulația rămâne înțepenită.
Mișcările sunt limitate, iar activitățile zilnice devin mai complicate. Persoana afectată poate avea probleme atunci când se îmbracă, se spală pe cap sau încearcă să ajungă la obiecte aflate la înălțime.
Această etapă poate fi frustrantă, deoarece durerea nu mai este la fel de intensă, dar brațul continuă să se miște greu.
Ultima fază este cunoscută drept etapa de dezghețare.
Umărul începe să își recapete flexibilitatea, iar mișcările devin din ce în ce mai ușoare. Recuperarea nu se produce însă imediat.
Este nevoie de timp și de exerciții adaptate stării articulației.
Una dintre cele mai neplăcute caracteristici ale acestei afecțiuni este durata recuperării.
În general, întregul proces poate dura între unul și doi ani. Există însă și cazuri în care simptomele persistă mai mult.
Un studiu realizat pe 223 de pacienți, urmăriți în medie peste patru ani, a arătat că 59% dintre aceștia au ajuns să aibă un umăr normal sau aproape normal. Doar 6% au rămas cu probleme importante.
Aceste rezultate arată că recuperarea este posibilă în majoritatea cazurilor. Totuși, evoluția diferă de la o persoană la alta.
Tratamentul trebuie adaptat etapei în care se află afecțiunea. Un lucru este esențial: umărul nu trebuie forțat.
Exercițiile prea intense pot agrava durerea, mai ales în prima fază.
Iată câteva măsuri care pot ajuta:
1. Mișcări ușoare, fără forțarea articulației
Exercițiile trebuie realizate în limita durerii. Printre variantele folosite în recuperare se numără:
Aplecarea ușoară în față și lăsarea brațului să atârne, cu mișcări circulare mici.
Alunecarea palmei pe o masă, înainte și lateral.
Urcarea lentă a degetelor pe un perete, fără a forța umărul.
Aceste mișcări pot fi repetate de câteva ori pe zi, în funcție de toleranță și de recomandările specialistului.
2. Aplicarea căldurii înainte de exerciții
O pernă caldă aplicată pe umăr timp de 15-20 de minute poate ajuta la relaxarea zonei înainte de mișcare.
3. O poziție mai bună în timpul somnului
Dormitul pe partea sănătoasă sau pe spate poate reduce presiunea asupra articulației afectate.
O pernă așezată sub braț poate oferi un sprijin suplimentar și poate face somnul mai confortabil.
4. Controlul durerii
Medicul poate recomanda tratamente pentru reducerea durerii și a inflamației. Acestea trebuie alese în funcție de starea pacientului și de eventualele boli asociate.
5. Kinetoterapie și terapie manuală
Exercițiile realizate sub îndrumarea unui kinetoterapeut pot ajuta la recâștigarea mobilității. Programul trebuie adaptat fiecărei etape, fără mișcări agresive.
Durerea persistentă și limitarea mișcărilor trebuie evaluate de un specialist. Nu orice durere de umăr înseamnă capsulită adezivă, iar diagnosticul corect este important pentru alegerea tratamentului.
Există și situații în care consultul medical nu trebuie amânat:
Durerea apare după o cădere și nu mai poți ridica brațul.
Umărul devine roșu, fierbinte sau foarte umflat.
Apar febra și starea generală de rău.
Slăbești fără să existe o explicație clară.
Atenție! Durerea apărută brusc în umărul stâng, însoțită de presiune în piept, dificultăți de respirație sau transpirații reci, poate indica un infarct. Într-o asemenea situație, sună imediat la 112.
foto: shutterstock
Conținut editorial asistat de inteligența artificială și verificat de editor uman.