Ce este sindromul ovarelor polichistice?

O caracteristica esentiala a sindromului ovarelor polichistice este rezistenta la insulina.
  • Publicat:
  • Actualizat:
Ce este sindromul ovarelor polichistice?
Ce este sindromul ovarelor polichistice?

Sindromul ovarelor polichistice este un dezechilibru hormonal, ce interfereaza cu ovulatia normala. Femeile cu acest sindrom nu au un ciclu menstrual normal, regulat. Astfel, sunt afectate si alte sisteme ale corpului, cum ar fi cel metabolic si cel cardiovascular.

Majoritatea femeilor afectate de sindrom prezinta numeroase chisturi mici (mai mici decat un bob de mazare) la nivelul ovarelor.

Afectiunea este frecventa in special la femeile cu varste de pana la 30 de ani. De asemenea, sunt implicati si factorii genetici. Fiicele si surorile femeilor cu sindromul ovarelor polichistice au 50% risc de a dezvolta afectiunea.

Care sunt cauzele chisturilor ovariene?

O caracteristica esentiala a sindromului ovarelor polichistice este rezistenta la insulina. Atunci cand o persoana este rezistenta la insulina inseamna ca celulele din organism nu mai raspund la acest hormon care circula in sange.

Lipsa ovulatiei, infertilitatea, pierderile premature de sarcina si nivelul mare de hormoni androgeni sunt determinate de cresterea cantitatii de insulina din corp.

In cazul ovarelor polichistice, anumiti foliculi sub-dezvoltati se aduna in ovare. Ovulele din acesti foliculi nu se maturizeaza si astfel nu pot fi eliberate, deci nu are loc menstruatia.

Si atunci se acumuleaza sub forma de chisturi in ovare. Incapacitatea de a ovula si lipsa maturitatii foliculilor sunt cauzate de nivelul scazut ale hormonului de stimulare a foliculilor si de nivelul ridicat de androgeni (hormoni masculini).

Care sunt simptomele sindromului ovarelor polichistice?

– absenta menstruatiei, care apare de obicei dupa una sau mai multe menstruatii normale in timpul pubertatii;
cicluri menstruale neregulate, rare sau anormale;
– diabet sau rezistenta la insulina;
– crestere in greutate, uneori pana la obezitate;
– acnee, ten gras, matreata, pete pe piele;
– virilizare (prezenta caracteristicilor de sex masculin; spre exemplu: intensificarea cresterii parului de pe corp, ingrosarea vocii, largirea clitorisului etc.);
– depresie sau modificari ale dispozitiei;
infertilitate.

 

Cum este diagnosticat sindromul ovarelor polichistice?

Pentru a diagnostica sindromul ovarelor polichistice, doctorul trebuie sa ia in considerare istoria medicala a pacientei si poate cere urmatoarele teste:

– nivelul hormonilor de stimulare a foliculilor (FSH);
– nivelul hormonului luteotrop (HL);
– nivelul hormonilor androgeni;
nivelul estrogenului;
– examinari cu ultrasunete vaginale si/sau abdominale;
– laparoscopie;
– biopsie a ovarului;
– test de urina (17-cetosteroizi);
– IRM (imagine cu rezonanta magnetica) a abdomenului.

Testele de sange pot include:

– nivelul prolactinei;
– teste de functionare a glandei tiroide;
– serul hCG (test de sarcina).

Cum se trateaza sindromul ovarelor polichistice?

Tratamentul pentru sindromul ovarelor polichistice depinde de simptome si de dorinta de a ramane insarcinata.

In cazul in care iti doresti sa faci un copil, medicul iti poate prescrie pilule anticonceptionale. Medicamentele cu hormoni folosite regularizeaza ciclul menstrual si reduc cresterea anormala a parului.

Riscul dezvoltarii hiperplaziei endometricale, o afectiune ce se poate transforma in cancer intrauterin este redus foarte mult datorita acestui tratament.

In unele cazuri, destul de rare, de altfel, doctorul poate elimina sau distruge chirurgical o parte din tesutul ovarian. Acest lucru duce la vindecare sau la regularizarea ciclului menstrual pentru o perioada.

Care sunt posibilele complicatii ale sindromului ovarelor polichistice?

– probleme legate de obezitate (diabet si tensiune arteriala ridicata);
– risc crescut de cancer la san;
– risc crescut de cancer endometrial;
– sterilitate.

Citeste si Dismenoreea: cauze, diagnostic, tratament
               

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Stereotaxia în metastazele cerebrale: „E indicată la pacienții cu un număr limitat de metastaze”