Apendicita şi regimul post-operator, ce conţine şi importanţa sa

Apendicita reprezintă inflamaţia şi infecţia apendicelui (tub care deţine un rol imunitar, însă nu este un organ esenţial), reprezentând cea mai frecventă cauză de durere abdominală acută severă şi de intervenţii chirurgicale abdominale. De obicei, apendicita apare între 10 şi 30 de ani.
Apendicita şi regimul post-operator, ce conţine şi importanţa sa

Apendicita reprezintă inflamaţia şi infecţia apendicelui (tub care deţine un rol imunitar, însă nu este un organ esenţial), reprezentând cea mai frecventă cauză de durere abdominală acută severă şi de intervenţii chirurgicale abdominale.

De obicei, apendicita apare între 10 şi 30 de ani.

Cauzele apendicitei nu sunt complet înţelese.


În majoritatea cazurilor, un obstacol apărut în interiorul organului determină declanşarea unui proces prin care se ajunge la inflamaţie şi infecţie.

Tratamentul include intervenţia chirurgicală de extirpare a apendicelui (apendectomie), dar şi perioada de după operaţie, regimul post-operator fiind vital în vindecarea corectă a pacientului.

Dr. Anca Tămăşan, medic primar chirurg la Spitalul Judeţean de Urgenţă Baia Mare, ne spune în ce constă, de fapt, acest regim.

CSÎD: De ce este nevoie de un regim alimentar după operaţia de apendicită?

Dr. Anca Tămăşan: Operatia de apendicită presupune o agresiune chirurgicală de amploare variabilă, în funcţie de stadiul de evouţie a bolii, prin imobilizarea intra si postoperatorie, întreruperea alimentaţiei pre-, intra-  şi postoperator şi  manevrele uneori socogene din operaţiile de apendicită complicată.

Regimul postoperator de reluare a activităţii fizice şi a alimentaţiei asigură revenirea la normal a funcţiilor organismului afectate prin această agresiune chirurgicală.

CSÎD: Care este rolul reluării precoce postoperator a alimentaţiei?

Dr. Anca Tămăşan: Consumul corect de lichide şi alimente postoperator şi progresiv asigură grăbirea procesului de vindecare a plăgii chirurgicale (a operaţiei) şi scade procentul de complicaţii ale acesteia:

Consumul de lichide (care trebuie să crească progresiv până la aproximativ 2 litri/ zi) se referă la: apă, ceai îndulcit, compot, lapte, iaurt şi asigură:

  • reluarea funcţiilor digestive ( ingestia de lichide stimulează activitatea gastrointestinală şi previne constipaţia)
  • funcţionarea corectă a sistemului circulator
  • menţinerea funcţiei renale ( ingestia suficientă de lichide asigură eliminarea urinară a unor toxine din organism)
  • menţinerea temperaturii corporale

Consumul corect de alimente va fi progresiv, bogat în aminoacizi şi hipercaloric în primele 5 zile postoperator.

CSÎD: Ce putem să consumăm în primele ore după operaţie?

Dr. Anca Tămăşan: În formele necomplicate de apendicită se poate relua ingestia de apă sau ceai îndulcit chiar după primele 3 ore de la operaţie (dacă pacientul le tolerează digestiv).

CSÎD: Care sunt cele mai indicate alimente după operaţia de apendicită?

Dr. Anca Tămăşan: Din ziua a 2-a postoperator se adaugă un regim lacto-făinos: 

  • iaurt
  • griş în lapte
  • biscuiţi
  • piure de cartofi
  • miere
  • compot de mere
  • supă;

Din ziua a 3-a se adaugă un regim hipercaloric, hiperproteic, vitaminizant şi bogat în microelemente, mai ales în formele complicate de apendicită acută:

  • alimente bogate în complexul de vitamine B: ficat ( de porc, vită, pasăre), carne ( pui, peşte), ouă, lapte, iaurt, pâine din făină integrală, salată, spanac proaspete, brânză proaspătă de vacă, banane, portocale;
  • alimente bogate în zinc: crustacee, orez, ouă, nuci( indicate în cantitate mică), ficat, iaurt;
  • alimente bogate în cupru: ficat, carne roşie, fructe de mare.

CSÎD: Care sunt alimentele de evitat cu orice preţ după operaţia de apendicită?

Dr. Anca Tămăşan: În primul rând, alimentele bogate în fibre greu digerabile, cum ar fi: varza, fasolea, mazarea, porumbul fiert, perele sau strugurii. Apoi, cele care produc meteorism (balonare), cum sunt: broccoli, conopida, ceapa, usturoiul sau bauturile carbogazoase.

CSÎD: Avem voie să facem sport după ce am suferit o astfel de operaţie? Dacă da, la cât timp după efectuarea intervenţiei?

Dr. Anca Tămăşan: Efortul fizic trebuie dozat în funcţie de intervalul postoperator şi de amploarea operaţiei de apendicită.

Mobilizarea precoce postoperatorie după primele ore (în funcţie şi de tipul anesteziei) favorizează:

  • reluarea tranzitului intestinal;
  • reducerea riscurilor de complicaţii postoperatorii: tromboza venoasă profundă, pneumonie;
  • creşterea poftei de mâncare;
  • vindecarea plăgii chirurgicale.

Cât despre efortul fizic, în cazul apendicitelor necomplicate, se recomandă în primele două săptămâni postoperator: ridicarea de greutăţi de până la 4 kg, întoarcerea la munca de birou, conducerea autoturismului.

După 5 săptămâni se pot relua eforturile fizice mari ( inclusiv sporturi uşoare).

În cazul operaţiilor de apendicită complicate, activităţile de mai sus se pot efectua cu 2-5 săptămâni mai tarziu, iar eforturile fizice mari doar la 8 săptămâni postoperator.

Pacientul trebuie să ştie că este demonstrat pe studii microscopice că, la 2 luni (8 săptămâni) postoperator, plaga operatorie recuperează doar 70% din rezistenţa ţesuturilor intacte.

CSÎD: Putem, şi dacă da, în ce fel, să evităm această operaţie?

Dr. Anca Tămăşan: Ponind de la posibilele cauze ale apendicitei acute putem evita producerea bolii prin:

  • neingerarea de sâmburi :(cireşe, vişine, măsline); 
  • evitarea constipaţiei( apendicul poate fi blocat prin materii fecale deshidratate = coproliţi)
  • tratarea parazitozelor intestinale ( ascarizii= limbrici).

De cele mai multe ori, însă, apendicita nu recunoaşte aceste cauze.

CSÎD: În cazul nerespectării regimului după operaţie, ce complicaţii pot să apară?

Dr. Anca Tămăşan: Regimul dupa operaţia de apendicită are 3 mari obiective: 

  • Regim lichidian şi alimentar
  • Mobilizare precoce
  • Efort fizic dozat progresiv

Nerespectarea acestor principii poate determina complicatii:

  • generale: cardiovasculare (în particular – tromboze venoase profunde) şi pulmonare
     
  • mai ales locale: seroame sau infecţii ale plagii chirurgicale, întârzierea vindecării plăgii chirurgicale, hernii incizionale sau evisceraţii ( rar).